NUME: LIBRĂRIA IUBIRII
NUME ORIGINAL: NOI DUE COME UN ROMANZO
AUTOR: PAOLA CALVETTI
EDITURA: NEMIRA
NUMAR PAGINI : 612
Am mai spus de atâtea ori : ”sunt o romantică incurabilă, îndrăgostită iremediabil de cărți”. Iar în cea de față – am descoperit câte un pic din toate: dragoste, cărti, o librăreasă excepțională, romantism și un refuz în a uita tot ce nu mai e la modă.
Dincolo de frumusețea cărții, m-am trezit reflectând și la alte noțiuni la care recunosc sincer că mă gândesc destul de rar.
-de ce toate lucrurile vechi sfârșesc prin a fi uitat într-un colț?
– de ce unii consideră că este o vârstă ”maximă” la care poți iubi, te poți îndrăgosti?
– de ce ne lăsăm prinși de tot ce e nou și uităm să ne bucurăm de o scrisoare așternută pe hârtie și nu să trimitem emailuri?
Fiind mare iubitoare de carte si lectură, trebuie să recunosc și să vă spun că nu o dată m-am gândit că mi-ar plăcea la nebunie să fiu întreaga zi înconjurată de ele și dacă asta mi-ar aduce si un venit financiar lumea mea ar fi complet roz, sau albastră (nu prea îmi place rozul). Încă de mică le ”invidiam ” pe doamnele de la librării, care stăteau toată ziua așezate comod pe scaun și mai și citeau gratis orice doreau. Halal noroc, nu?
Emma, protagonista din cartea noastră, iubește lectura și venerează cărtile. Deși se apropie de venerabila vârstă de 50 de ani și este mama- divorțată a unui adolescent de 18 ani, ea are curaj să își schimbe viața. Primește drept moștenire de la mătușa sa o papetărie, pe care este convinsă să o transforme într-o librărie unică într-un fel: SOGNI&BISOGNI.
Nu numai că își urmează visul dar reușește să transforme micul spațiu într-o insulă dedicată cititorilor împătimiți, care vin acolo fie pentru a cumpăra o carte, fie pentru a lectura una pentru câteva ore afundat într-un fotoliu , savurând o cafea primită gratuit.
Emma tratează cărțile cu respect: nu există cărți vechi sau scoase din uz, nu există autori demodați sau povești de dragoste captive într-un morman de mucegai si praf.
Dar in toată rutina din viața ei , își face apariția un fost iubit. O iubire adolescentină, neconsumată, ucisă din față de o mamă autoritară care își dorea pentru bogatul ei fiu o corespondentă de pe aceeași linie.
Numai că atunci aveau 18 ani, acum au 50 , iar viața si chipurile lor nu mai sunt la fel. Însă reîntâlnirea lor , dupa ce s-au privit prin obiectivul inimii tinere si nu a celei de acum, îi determină să își smulgă unul altuia promisiunea că îsi vor scrie chiar dacă Emma locuiește în Italia iar Federico la New York. Se pare ca Federico este singurul care îi înțelege Emmei aversiunea față de internet, tehnologie si telefoane mobile.
Închiriază fiecare dintre ei o căsuță poștală , pentru a ține secretă corespondența lor: ea pentru fiul ei Mattia, iar el pentru soția lui și fiica lor, Sarah.
Își povestesc unul altuia viata lor, împărtășesc amintirile comune, iar Federico ajunge să fie farul ei personal într-o lume de agitație si schimbare continuă.
Hotărăsc să se întâlnească o dată pe an, în Belle- Île, un loc fantastic, încărcat de povești, dar au amândoi frământari interioare cu privire la justețea și natura relației lor.
Chiar dacă viața lor privată merge nestingherită, viața lor sentimentală face prea multe victime colaterale. Ea simte că nu e corect fata de fiul ei, de prietenii ei să se lase atrasă în rolul de amantă, în ciuda romanelor preferate citite pe aceeași temă, iar el știe că nu e corect față de soția sa, cea care a stat o viată în umbra marelui arhitect, renunțând la ce o făcea fericită.
Povestea celor doi este una cu happy end, chiar dacă mie nu mi s-a părut prea corect. E ca și cum în pofida atâtor protagoniști cu o poveste mai mult sau mai puțin identică, ei au fost privilegiați.
Lectura a fost una usoară, presarată cu mici accente de umor și expresii frumoase care mi-au rămas în gând. Scenele pe care le crea Emma în jurul expunerii noilor titluri din librărie, temele specifice sau numele standurilor m-au îndemnat să visez cu ochii deschiși.
Dacă găsiți cartea, acordați-i o șansă, o merită. E romantică, intimă prin prisma scrisorilor celor doi și de modă veche, asemeni nouă celor care ne bucuram cu lacrimi în ochi de un roman de dragoste.
