Liberă! Câte dintre noi pot spune asta? Câte dintre noi au curajul să își scoată o poveste din propria viață, să o apuce de guler, să o scuture bine, să caute printre ruine cuvinte și apoi să le aștearnă pe foaie? Nu prea multe. Cristina Lincu este una dintre femeile acestea. O femeie care te poate face să râzi de greșelile ei și să plângi pentru ale tale.
Domnișoară, domnișoară, ce-ai făcut cu mine iară?
Cristina, dacă nu ai merita o îmbrățișare, te-aș scutura un picuț de umeri. Prietenește, să ne înțelegem! Credeam că am prins „șmecheria” de când cu Amnezia. Nț, nț, nț. N-am prins nimic. M-ai păcălit bine de tot și ai făcut-o în stil mare.
Liberă! – un roman cu de toate
Liberă! are câte puțin din toate. Din toate elementele care mă fac să mă enervez, să las cartea, să mă gândesc la ea, să o iau din nou la citit. Ehei, Cristină dragă, te-ai jucat frumos cu nervii mei!
În Liberă!, facem cunoștință cu o autoare talentată care scrie un roman despre o anumită tipă și dragostea acesteia. Și avem elemente de thriller, elemente de roman psihologic și accente de dramă. Dar le descoperim târziu. Pentru că, până atunci, Cristina noastră ne prinde de mâini și ne învârte bine, bine de tot prin lumea Sarei, apoi prin lumea romanului la care aceasta lucrează. Nici nu mai știam să fac diferența între cele două lumi, nu mai știam unde să trag linia de demarcație. John, Doru, Gabriel…vreau, dar nu mai vreau. Caut iubirea, dar fug de ea. Acțiunile Sarei par rupte din realitatea celor care ar face totul din iubire. Și când spun totul, mă refer exact la tot: Nu există limite, distanțe de neparcurs sau acțiuni de nerealizat. Totul împins la extrem, totul amplificat. Și căutam un motiv, unul al naibii de bun pentru toate astea. Și l-am primit. După lupte seculare, care au durat câteva zeci de pagini. (asta a vrut să fie o glumă, inspirată de Sara – cea despre care am eu o vagă bănuială că împrumută foarte multe calități din personalitatea Cristinei Lincu).
Dragostea – binecuvântare sau blestem?
Sara noastră este unul dintre motivele pentru care eu nu am dat bir cu fugiții. Voiam neapărat să știu de ce-ul ascuns printre cuvinte, dar și cum se termină povestea asta. Dar, pe lângă astea, sinceră să fiu, Sara a fost motivul pentru care am continuat. Sara este un personaj autentic, ușor de îndrăgit, și mai ușor de condamnat. Sara este exact genul de personaj de la care te aștepți să ai parte de un proces de evoluție. Nu își cizelează comportamentul doar pentru că așa vor ceilalți, nu își îndulcește cuvintele și nu se dă bătută foarte ușor.
Bine, eu am învățat să o cunosc mai târziu, când totul a căpătat contur în mintea mea. Inițial, în jocul acela de-a învârtitul pomenit mai sus, am crezut că am de-a face cu o femeie din aia care se agață de un bărbat și nu-i dă drumul nici picată cu ceară. Acțiunile ei păreau demne de o adolescentă, nu îmi lăsa deloc impresia că știe ce vrea. Sau că nu ar ști ce vrea nici dacă bărbatul perfect i-ar apărea în fața ochilor, și cu luminițe colorate lipite peste tot. Dar, după sintagma „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”, Sara a rămas fidelă iubirii ei: Doru.
Liberă! – cu noi ducem cele mai grele lupte
L-a iubit, dar nu l-a putut păstra. Nu pentru că nu s-au înțeles, ci pentru că el era puțin angajat în altă relație. Și chiar dacă a trecut timpul peste acea amintire, pe iubirea Sarei nu s-a pus praful. Acum avea lângă ea un bărbat pe care nu trebuia să îl împartă cu nimeni fizic. Și veți vedea voi de ce spun eu asta. Dar nu este fericită. Trăiește ancorată în trecutul în care ea a fost fericită cu adevărat. Îl vrea pe Doru și pe nimeni altcineva.
Nu știam unde vrea să ajungă autoarea cu această poveste. Apoi, bum! Triunghiul amoros (așa l-am catalogat eu) s-a risipit în câteva minute. A avut Cristina ac de cojocul lor. A întors și a precipitat lucrurile într-un mod pe care nici măcar nu mi-l imaginasem. Și a păstrat lovitura de grație pentru ultima pagină. Păi ce ți-am făcut eu ție, Cristinuță dragă? Chiar așa? Să îmi dai atâtea răsturnări pe ultima sută de metri, fără să îmi permiți măcar să mă pregătesc?
Îmi pare rău că nu vă pot oferi mai multe detalii. Hi, hi, hi. Nici nu vreaau să vă dau! Să vă apuce și pe voi migrena și scenarita cronică. Sara vă va da lumea peste cap pentru câteva ore.
Recomand cartea celor care sunt în căutare de povești cu dragoste și despre dragoste. Dar atipice. Pline de personalitate și savoare. Exact ca un vin spumant.
Liberă! a apărut la editura Bookzone și poate fi comandat de aici.
Și tu, Brutus? Nu mă mai joc eu cu voi, îmi iau jucăriile și plec! Ești a doua fată ce mă face curioasă în privința cărții.
Lecturi faine în continuare!
[…] Liberă! – Cristina Lincu, recenzie – Bookzone […]
Mulțumesc tare mult! 🙂