Legământul apei este un roman asigurare. De ce-l numesc așa? Pentru că ne permite nouă, cititorilor și iubitorilor de tot ce înseamnă universul Abraham Verghese, să rămânem în zona de siguranță. Acum, după încă o poveste care sfidează vremurile și condițiile de trai, avem asigurarea că tot ce va livra Abraham Verghese va continua să taie în piatră vie, să uimească, să sfideze, să cucerească.
„Crezuse că rugăciunile ei au rămas fără răspuns. Însă timpul lui Dumnezeu nu este același cu timpul ei. Calendarul lui Dumnezeu nu e acela agățat pe peretele bucătăriei. Toate își au vremea lor și orice lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”

Nu-i ușor să-l urmărești pe Abraham Verghese. El țese neobosit, sare de la o generație la alta, contopește și aduce împreună, vindecă și condamnă destine, pictează vieți și povestește colțuri de lume. Personajele sale sunt vibrante, autentice și flexibile ca o creangă de salcie. Se unduiesc în bătaia vântului, nu-i opun rezistență, dar supraviețuiesc. Ele ne permit să trăim în mijlocul lor, fie că vorbim de conace sau colibe sărăcăcioase, își etalează ținutele, credințele și superstițiile. Dar, oricât de colorate și de vii ar fi personajele sale, altceva frapează: capacitatea lui de a reda culoarea locală, de a surprinde frumusețea naturii, vitregiile vieții, legăturile dintre oameni și natură. Iar Legământul apei, acest roman de mari dimensiuni – la propriu și la figurat – devine un fel de tobogan pe care alunecăm neobosiți.
„Răvășitor… Superb, fascinant… Cunoștințele medicale ale lui Verghese și atenția lui fenomenală pentru detalii se combină în scene de viață și de moarte care-ți taie respirația și pe care e greu să le dai uitării.“ The Guardian
Legământul apei – tapiseriile unor generații
„Credința înseamnă să știi că există un rost în toate, chiar dacă rostul e nevăzut.”
Mi-a fost clar că voi citi acest roman încă ce când l-am văzut pe siteul editurii Litera. Acum câțiva ani, chiar în primele zile ale anului respectiv, m-am avântat în povestea dureroasă a romanului Să tai în piatră vie. Mi-a fost clar încă de atunci că am de-a face cu un autor care coase în profunzime la fel de bine cum o face și la suprafață, acolo unde straturile de piele sunt expuse, vizibile și ușor de atins.
Abraham Verghese este medic, așa că a împrumutat precizia meseriei sale de bază. Urmărește simptomele sufletelor personajelor sale, le oferă un diagnostic corect, apoi o schemă potrivită de tratament. După cum e și-n viața reală, unele medicamente funcționează mai mult pentru unii, mai puțin pentru alții. De asemenea, unii trec sănătoși prin viață în timp ce alții se luptă cu boli prea grele. Viața nu este corectă, nici întotdeauna echilibrată. Iar nouă, fie că suntem oameni sau personaje într-oume ficțională, nu ne rămâne decât să o înfruntăm.
Legământul apei – dureri, pierderi și traume
Legământul apei este un roman cu o traiectorie sinuoasă, împinsă la vale de greutățile vieții, de superstiții și blesteme care însoțesc generații întregi. Am fost martora destinelor frânte prea devreme, am însoțit personajele pe drumul către Golgota personală și m-am întrebat unde va fi punctul de cotitură, unde va apărea personajul lumină, cel care ar întrerupe șirul necazurilor și al morților premature.
Bucuria mea legată de carte a fost prima dată una vizuală. Și asta pentru că editura a ales să ne prezinte acest roman într-o variantă cartonată, mult mai potrivită pentru o poveste de așa dimensiune. Apoi, de îndată ce am citit primele pagini, am știut că sufletul meu se va umple cu șuvoiul puternic al destăinuirilor, al iubirii, al tragediei, al traumelor, al recunoașterii, al noului. Nu o să vă ascund faptul că mi-am dorit ca autorul să nu apese atât de tare și atât de repede pedala accelerației.
M-am simțit – și nu de puține ori – ca și cum aș fi la bordul unei ambarcațiuni, în mijlocul unui râu magnific. Eram conștientă că, de-o parte și de alta a râului, era frumusețe. Și viață. Și semne ale unor dezastre. Doar că, în goana către punctul de destinație, nu le-am putut vedea pe toate, nu am atins scoarța copacilor, nu mi-am lăsat picioarele goale în straturile de iarbă, de povești, de suflete, de necazuri. Am prins doar ce era la suprafață, fără să mă cobor în mijlocul dramelor personale.
Legământul apei – istoria unor tragedii
„Ficțiunea e marea minciună care spune adevărul despre felul în care trăiește lumea!”
Și lumea lui Verghese trăiește după niște credințe vechi, împământenite în conștiința socială și în stilul de viață al localnicilor. Cu mirese de vârste fragede, cu obligații și blesteme, cu copii care mor din cauza cunoștințelor precare, cu oameni care se luptă să aducă schimbarea, cu soții care trăiesc pentru a face pe plac soților lor, cu oameni care se depărtează pentru că nu vorbesc aceeași limbă a durerii, cu tragedii care se întâmplă din neatenție sau anunțate cu mult înainte, cu vieți netulburate de tehnologie și civilizație, cu rugăciuni trimise către cer și jertfe pe care doar mamele știu să le facă.
Legământul apei le surprinde pe toate. Urmărește generațiile familiei lui Amachi Mare – începând chiar cu ea și cu nunta acesteia -, izolează evenimentele neplăcute și etalează legăturile pe care, într-un final, vom ști să le adunăm într-un ghem compact. O să vedeți că apar personaje pe care nu veți ști unde să le încadrați, pierdute parcă pe harta acestei familii greu încercate. Însă, exact așa cum am spus mai sus, legăturile vor ieși în lumină atunci când cercul tragediei își va fi încheiat călătoria, atunci când adevărul este gata să se suprapună peste alt strat de adevăr.
„Da, bătrâne, da, ochii deschiși în fața acestui pământ prețios și a oamenilor lui, în fața legământului apei, apă care spală păcatele lumii, apă care va deveni pâraie, lacuri și râuri, râuri care vor curge spre mare, apă în care eu nu mă voi cufunda niciodată.”
Destin sau întâmplare?
Desigur că puteau fi țesute mai puține cuvinte. Desigur că s-ar fi putut picta în mai puține tonuri culorile Indiei, ale tragediilor personale și ale legăturilor dintre oameni. Dar romanul a avut farmecul său, și-a luat timp pentru a urmări toate generațiile, de la mic la mare, în curgerea lor către adevăr și destin.
Personal, mi-ar fi plăcut să îi aud mai mult vocea lui Amachi mare, am simțit-o mai mult ca personaj secundar în viețile altora, barcă fără pânze pe ape necunoscute. A fost și greu, nu o să vă mint, să urmăresc toate acele fire narative. Dar a meritat fiecare secundă!
Legământul apei este un roman pe care vi-l recomand cu tot dragul! Este un roman unde credința se îmbină cu tragedia, dragostea cu puterea de sacrificiu, durerea cu dorința de a merge mai departe.
„… încât îi piere din minte faptul că e doar un firișor de praf în universul lui Dumnezeu. Viața vine de la Domnul și e prețioasă tocmai fiindcă e scurtă. Darul lui Dumnezeu este timpul. Oricât de mult sau de puțin ne-ar mai fi rămas, de la el vine. „Iartă-mă, Doamne, pentru ce-am spus! Ce știu eu? Iartă-mă pentru că am gândit că lumea mea măruntă e tot ce contează.”
Alte detalii:
Legământul apei este disponibil la Editura Litera și poate fi cumpărat de aici.
Data Apariției : 29 apr. 2024
Autor(I) : Abraham Verghese
Traducator(I) : Adriana Bădescu
Tip Coperta : Cartonată
Numar Pagini : 848