Lecții de chimie este romanul cu care pot să spun că am avut o reacție rapidă. Știți voi, tipul ăla de reacție care dă naștere unor explozii. În cazul meu, explozia a fost generatoare de emoții, de dragoste și prietenie. M-am simțit acasă în cartea asta. Și nu pentru că sunt vreo chimistă nedescoperită și nici pentru că sunt vreo pasionată de chimie. Foarte puține lucruri îmi mai aduc aminte din materia învățată la scoală. Dar m-am simțit confortabil, familiar cu locurile și oamenii, cu senzațiile și sentimentele.
Și am iubit-o de la primul la ultimul rând pe Elizabeth Zott! L-am păstrat în amintirea mea și pe Calvin Evans, dar pe Zott am simțit-o ca făcând parte din grupa mea de elemente.
Lecții de chimie – reacții și probleme
Să nu credeți că ne dă cineva lecții de chimie cu adevărat. Dar Bonnie Garmus arată cum chimia se reflectă în tot ce facem zi de zi. Cum suntem respinși de anumite elemente, din anumite motive; cum suntem atrași de alte elemente; cum reacționăm în preajma anumitor situații sau a anumitor persoane. Unele rezultate sunt mai acide decât altele, unele rămân baza solidă din viața noastră și legătura stabilă pe care o vom păstra cu lumea ce ne înconjoară.
Povestea asta este plină de încercări, unele mai reușite, altele sortite eșecului de la primul pas. Este povestea unei femei care încearcă să își trăiască visul, să arate tot ce poate să facă și să reușească într-o lume guvernată de cei care se cred elementele principale și puternice: bărbații.
Un chimist ar spune că fiecare element chimic din tabelul lui Mendeleev este important. Un profan, exact ca mine, ar spune că sunt și elemente peste care treci cu vederea, folosite din când în când, nedemne de ținut minte, gata oricând să fie luate și folosite la nevoie. Cam așa vedeau și bărbații femeile în anii ’50. Și vă dați seama cum erau văzute femeile care veneau să facă paradă cu cunoștințele lor!
Lupta lui Elizabeth
„Un roman care îți stârnește bucuria cu fiecare pagină!“ – ELIZABETH DAY
Elizabeth este extrem de inteligentă și are capacitatea de a absorbi toate informațiile care o interesează. Femeile ca Elizabeth pun ă-ul la chimist și transformă orice meserie și orice sport într-un substantiv la feminin. Elizabeth a reușit. Și Elizabeth este vocea tuturor femeilor care au încercat să aibă propria voce, dar care au reușit să rămână neschimbate, care au renunțat la compromisuri și au strigat către oricine le-au spus că nu se poate.
Să nu credeți că Elizabeth este cel mai puternic element din tabelul lui DESTIN. Nu. Are momentele ei de slăbiciune, momente în care nu reușește și nu știe cum să lase alți oameni să o ajute sau să interacționeze cu ea. Momente în care toate drumurile par să se termine cu un zid.
Dragoste – reacția de combustie
Viața lui Elizabeth fusese plină de minciuni. Poate de asta o ajuta chimia. Știa că acolo lucra cu precizie, cu substanțe care se comportau întotdeauna la fel în preajma altor substanțe. Avea întotdeauna un creion numărul doi înfipt în coc. Și nu pot să vă spun mai multe despre acest obicei Vă spun doar că acel creion îi oferea siguranță, ideea că deține controlul.
Nu credea în dragoste și nu vedea în viitorul ei vreo familie. Știa cum stătuse treaba în propria familie și să spunem că îi era de ajuns. Dar, de îndată ce-l întâlnește pe morocănosul Calvin Evans, sufletul ei are parte de niște reacții greu de controlat.
Dragostea dintre Elizabeth și Calvin a fost combustie spontană. Au trăit, respirat, studiat, mâncat, locuit, dormit, iubit la unison. Și necăsătoriți. Pe asta am vrut neapărat să o scriu separat de relația magnifică dintre ei. Oamenii îi vedeau ciudat pentru că erau necăsătoriți. Vorbim de anii în care femeile aveau un singur rol: să aibă grijă de casă, copii și soț. Eu i-am iubit pentru că au stat în fața lumii și au rămas reali, autentici. Stângaci în iubire, după cum ni i-a creionat Bonnie Garmus, dar cu o dorință uriașă de a se proteja și ajuta unul pe celălalt, Elizabeth și Calvin sunt exact modelul de reacție chimică pe care orice om de știință și-o dorește: perfectă, uluitoare.
O viață cu o mie de lupte
Dar reacțiile chimice cunoscute pot deveni plictisitoare. Și se adaugă elemente noi pentru a se descoperi lucruri. Așa se amestecă soarta în povestea celor doi și Elizabeth este nevoită să se descurce în rolul de părinte singur pentru fiica sa. Cu greutăți puse pe umerii săi de societate, de visurile care refuzau să se lase uitate, de oamenii de la locul de muncă, Elizabeth este nevoită să se reinventeze de câteva ori.
Și nu vă pot descrie eu precis felul ei de a fi, dar să spunem că lui Elizabeth nu-i poți închide gura. Că nu știe cum să fie altfel decât brutal de sinceră și de directă, că preferă să petreacă timp în laboratorul încropit acasă decât să facă pe prostuța în fața tuturor.
Dar, cumva, Elizabeth ajunge să prezinte o emisiune la televizor: Cina la șase. Sloganul ei „Copii, așezați masa, mama are nevoie de un răgaz” este ca un fel de apel la trezire și Elizabeth devină catalizatorul întregii suflări feminine. Elizabeth avea combinațiile perfecte pentru mâncărurile reușite. Folosea denumirile din chimie pentru fiecare ingredient pe care-l adăuga în oală, dar nu asta era cel mai important. Importante erau ideile, sugestiile, aluziile pe care le strecura peste tot.
Lecții de chimie – știință exactă sau riscuri asumate?
„Strălucitor, exuberant, amuzant și cu personaje pe deplin formate pe care le veți îndrăgi!“ SUNDAY TIMES
Tare mult mi-a plăcut povestea asta. A stârnit în sufletul meu reacție după reacție și finalul nu a făcut altceva decât să pună și adevărul în acest șir de combinații aproape imposibile. Este o carte de citit, cu siguranță, de înțeles și de păstrat aproape. O recomand cu tot dragul!
PS: pregătiți-vă să vedeți altfel chimia! ⚗️
Lecții de chimie a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărată de aici.
Paperback
464 Pagini
Disponibil din: 23 noiembrie 2022
Traducere: Oana Dușmănescu
