Jennifer L. Armentrout este o autoare dragă sufletului meu, mai ales când vine vorba de cărțile sale fantasy. Deși stilul ei este extrem de versatil, mi se pare că genul fantasy o prinde mai bine. Poate pentru că poveștile sunt mult mai elaborate, acțiunea este mai intensă și personajele mai greu de uitat. Când vine vorba de poveștile sale de dragoste, le pot încadra foarte ușor în rândul cărților citite numai pentru relaxare. Și am nevoie de astfel de cărți din când în când. 

Lasă-mă să te iubesc este o carte care ilustrează o poveste de dragoste măcinată de orgoliile care scot scântei. Evident, în numele dragostei se fac cele mai multe compromisuri. Personajele noastre nu fac excepție. Mi-a plăcut de ei. Își recunosc sentimentele, le etalează, se mai ciocnesc din când în când că, na, ce ar fi focul fără scântei?

Povestea lor nu este una remarcabilă. Ea se îndrăgostește de el, îl iubește de câțiva ani; el îi este cel mai bun prieten până când formele ei încep să se rotunjească și începe să o privească altfel. Numai că nu spune la timp. O singură noapte au împreună,  stați așa, nu zâmbiți pe sub mustață, ea îl conduce pe el acasă pentru că el era prea beat pentru a o face. El este polițist, fost soldat, așadar, princiipile sunt la ele acasă. Nu își aduce aminte de prea multe lucruri din noaptea aceea, ea fuge de el continuu și asta nu face decât să îi întărească ideea că el greșise cu ceva. Sigur se întâmplase ceva între ei și el se comportase aiurea. Cum să repare tot?

Roxy fugea de el pentru că își dorise să se întâmple ceva între ei în seara respectivă, numai că Reece Anders, polițistul nostru chipeș, leșinase înainte de a ajunge în pat. Când el începe să se disculpe crezând că fusese brutal cu ea, Roxy tace și știe că Anders urăște minciuna cel mai mult pe lumea asta. Vreo unsprezece luni blestemate tot îl evită. Numai că trecutul o ajungea din urmă și Reece era un încăpățânat și jumătate.  

Lasă-mă să te iubesc – ciocnirea orgoliilor  

Roxy este prietena pe care mi-aș dori să o am. Devotată și onestă. În urmă cu câțiva ani, Charlie, prietenul ei drag, fusese rănit. Roxy încă se credea vinovată. Charlie de atunci era vesel, deschis și vorbăreț. Charlie de acum este o legumă. Zace pe un pat de spital și asistentele fac imposibilul pentru a-l determina să mănânce. Deși ea îl vizita în fiecare joi, îi vorbea și îi aducea câte o pictură micuță pentru a-i aduce aminte de trecutul lor, Charlie nu avea niciun fel de reacție. Părea pierdut în lumea lui. Deși toate astea îi erau de ajuns, Roxy află că cel care era vinovat de situația lui Charlie era în libertate și dorea să îi întâlnească. Putea ea să accepte multe, dar asta niciodată!

Povestea lor de dragoste nu este una remarcabilă, din punctul meu de  vedere. Dar acțiunea nu este liniară. O persoană necunoscută își face apariția în viața lui Roxy și asta condimentează un pic povestea.  Cineva intra în casa ei și lăsa semne. Lucruri care dispăreau și apăreau în alte locuri, poze cu ea dormind pe telefonul ei. Tratase totul ca pe o glumă reușită, dar ajunge să fie foarte speriată. Să aibă astea legătură cu atacurile din zonă? La știri era plin de astfel de evenimente. Era ea o potențială victimă?

După cum am spus, accentele astea cu tentă de thriller, roman detectivistic, au fost cele care mi-au resuscitat lectura. Povestea este una pe care o recomand pentru un weekend ploios sau o după amiază în doi. Cine știe ce idei vă vin! Una peste alta, cartea păstrează amprenta lui Jennifer. Are un stil extrem de catifelat, de rotund. Mi-a făcut plăcere să mă reîntâlnesc cu ea! Voi ați citit cartea? Ce părere aveți despre ea?  

Cartea a apărut la Epica Publishing House și poate fi cumpărată din librării (fizice sau virtuale): Libris, Elefant. 

An aparitie: 2018

Autor: Jennifer L. Armentrout

Categoria: Literatura Universala

Colectie: EpicLove

Editie: Necartonata

Editura: EPICA

Nr. pagini: 368

Traducator: Dana Popescu

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

4 COMENTARII

Lasă un răspuns