Lămpița și băiatul-sirenă – Annet Schaap, recenzie

Lămpița și băiatul-sirenă mi-a umplut sufletul de bucurie, de melancolie și de dor de copilărie. A stârnit un amalgam de emoții pe dinăuntrul meu, amintiri lăsate la dospit și uitate sub ștergare acoperite de praf.
M-am regăsit în Lămpița. Nu am aprins vreun far, nici măcar nu am fost la fel de curajoasă, dar am avut de înfruntat un tată care nu a știut să mângâie. Am luat pe umeri probleme care nu mă priveau și a trebuit să înfrunt zile mohorâte și țipete. Dar aici nu sunt eu rolul principal, Lămpița este.

M-am lăsat purtată în poveste, cu sufletul făcut fărâme și purtat de vânt în înalturi senine. Dar să o văd pe Lămpița înfruntând, cu naivitatea și inocența vârstei, situații care ar fi trebuit să fie îndreptate de adulți a fost lecția de curaj de care aveam nevoie. Dar și scânteia care mi-a aprins dorul de copilărie, de vremuri în care priveam lumea cu alte lupe, colorate cu albul inocenței, verdele speranței și galbenul luminii.

Când încetăm să privim lumea prin astfel de lupe? Răspuns: când creștem.
Ce capcană ni se întinde… Cum ne mai prinde viața și cum mai iubește să ne dărâme și să ne lase întinși, zdrobiți sub greutatea problemelor de zi cu zi. Iar o iau pe lângă, nu? Iar vorbesc despre orice, dar numai de Lămpiță nu. Mă scuzați, dar așa este cu poveștile astea care trec de bariere și de suflet. Se agață de tine, stârnesc furtuni pe interior și te supun unor trăiri pe care nu le experimentezi foarte des.

Lămpița – când devii propriul far

Lămpița rămăsese orfană de mamă și viața ei se rezumase la micuțul far de care tatăl ei trebuia să se îngrijească și bucuriile pe care insula și mare i le puteau aduce. Nu Lămpița era numele ei adevărat, nu. Dar se alesese cu acesta de vreme ce ea se îngrijea de micuța lumină a farului. Farul ghida navele spre mal, în siguranță. În vreme de furtună sau vreme rea, lumina lui devenea călăuza pentru nave. Dar cine o ghida pe Lămpița? Cine își făcea timp pentru ea? Nimeni.

Tatăl ei era ocupat. Își jelea soția și își plângea de milă. Își îneca amarul în băutură și se plângea de faptul că piciorul de lemn îl împiedica să urce până în turn. Așa că, bărbatul o delegase pe Lămpiță să aibă grijă de far. Prea micuță pentru o asemenea sarcină, Lămpița uită să cumpere chibrituri și nu are cu ce aprindă flacăra. Nu ar fi fost așa mare tragedie, dar afară se dezlănțuise o  furtună extrem de puternică și navele aveau nevoie de lumina călăuzitoare.

O navă se lovește de stânci și totul arată mult mai sumbru la lumina zilei. Din fericire, nu fuseseră înregistrate pierderi de vieți omenești. Dar costurile sunt extrem de mari și paznicul de far trebuie să le suporte. Tatăl Lămpiței este sechestrat în turn și fata este dusă în casa Amiralului. Avea să muncească drept fată în casă pentru șapte ani. De acest răstimp era nevoie pentru a-și stinge partea ei de datorie.

Casa monstrului

Casa Amiralului ar fi fost un loc mai sigur. Sau așa ați fi tentați să credeți. Dar nu este. Este o casă mare, întunecată, murdară și înspăimântătoare. Și mai locuia și un monstru în ea. Așa spuneau toți locuitorii micuței așezări. Ce să facă Lămpița aici? Cum să facă ea față unui monstru? Și cum să curețe ea această casă mare și murdară?

„Spectaculos… Un roman ca un cufăr de comori!” HILARY MCKAY

Lămpița noastră nu era doar curajoasă. Era și foarte curioasă. Voia să ajungă în turnul înalt al conacului, chiar dacă o trecea spaima numai uitându-se la el. Ar fi putut să vadă marea de acolo, era sigură. Și poate că și-ar fi putut vedea un pic și tatăl. Dar în turn era și monstrul, creatura aia care locuia în întuneric și îi mușca pe toți cei care se apropiau.

Băiatul-sirenă este un copil special. Dar nu fusese lăsat să arate asta. Fusese etichetat, catalogat drept ciudățenie și crescut ca atare, departe de ochii lumii. Era ținut în condiții inumane și singura lui preocupare era să fie așa cum și-ar fi dorit tatăl lui să fie. Dar cum ar fi putut face asta? Picioarele lui erau unite și nu putea să meargă. Lămpița este farul lui. Ea devine lumina lui și puntea către lume. Dar nu este o luptă ușoară. Amândoi trebuie să renunțe la arme și la orgolii. Era o lume întreagă care îi aștepta…

Lămpița și băiatul-sirenă – o poveste despre curaj

Lămpița și băiatul-sirenă este o poveste despre pirați, mare, furtuni și faruri. Dar și o poveste despre prietenie, curaj și încredere; despre frici înfruntate și despre granițe dărâmate.

Mi-a plăcut tare mult și fiecare rând a fost o bucurie! Mi-a trezit spiritul de aventură și dorul de genunchi juliți, de copilărie și de basme. Este o carte de citit. Și e perfectă pentru copii și pentru adulți. Avem cu toții de învățat din ea!

Lămpița și băiatul-sirenă a apărut la Editura Trei/Pandora M și poate fi cumpărată de aici. 

Autor: Annet Schaap

Nr. de pagini: 328

Titlu original: Lampje