Lămâi, cărți și prieteni – Jo Cotterill Povestea dulce-amară a unei familii pasionate de cărți
„… – pentru că nu e ca și cum nu mi-ar plăcea defel oamenii. Dar, ca să fiu sinceră, prefer cărțile. Îmi place locul acela liniștit, pe care acestea îl creează. Spațiul acela cu insule, care poate fi încărcat de magie sau de mistere.”
Lămâi, cărți și prieteni
Iubesc să citesc. Citesc de când eram copil și cărțile nu reprezintă pentru mine un hobby, lecturarea lor este un stil de viață. Mi le-am dorit tare mult atunci când eram micuță și mergeam să le împrumut de la bibliotecă. Aproape că aveam o ceremonie în ziua în care trebuia să le returnez. Le priveam, le ștergeam coperta de praf și îmi promiteam că, într-o zi, aveam să îmi cumpăr câte un exemplar din fiecare carte.
Acum îmi cumpăr cărțile. Mi-am umplut pereții cu rafturi special create pentru ele și nu le văd duse în altă parte. Toate sunt speciale și de toate mă leagă o poveste. Nu am niciuna care să îi fi aparținut mamei, una pe care să am numele ei sau una de care să fie legată vreo amintire din copilăria ei. De ce vă spun asta? Pentru că am adorat-o pe Calypso, fetița din romanul Lămâi, cărți și prieteni.
O lecție de prietenie
Am iubit-o de la primul până la ultimul rând și am rămas impresionată de pasiunea ei pentru lectură. Își iubea cărțile, avea o bibliotecă proprie, dar cel mai mult iubea cărțile mamei sale, cărți care o așteptau aliniate pe un raft ca să crească mare și să le descopere.
Calypso avea zece ani și ducea pe umeri o povară ce i-ar fi strivit umerii firavi dacă nu ar fi avut alături cărțile ei dragi. Mama ei murise fulgerător în urma unei lupte cu o boală necruțătoare. Calypso avea momente când și-o aducea aminte fără ca să se uite în vreo fotografie. Îi simțea prezența în casă, amintirile cu ea dăinuiau peste tot. Mirosul acuarelelor pe bază de ulei pe care mama ei le folosea pentru a picta acele tablouri minunate, cărțile pitite pe rafturile acoperite de obloane uriașe pentru a le proteja de soare.
Duioșie, tandrețe și durere
Se maturizase devreme. Mama lor lăsase în urmă doi oameni: un adult și un copil, care își găsiseră ulterior propria portiță de evadare din realitatea care le transformase familia. Calypso citea foarte mult, cartea devenise un fel de prelungire a mâinii ei.
Citea pentru a uita de foame, de probleme sau pentru a se aventura fără limită în ținuturi fantastice. Dacă nu citea, scria. Își dorea să devină o autoare de succes și poveștile ei să fie cunoscute în întreaga lume. Cine nu își dorește asta? Orice cititor cred că și-a dorit la un moment dat să își vadă numele pe cotorul unei cărți.
Tatăl lui Calypso corecta manuscrise. Își lua mult de lucru. În plus, scria o carte: O istorie a lămâii, o carte care îi consuma fiecare minut și care cerea o mare cantitate de informații. Transformase grădina într-o seră de lămâi și uita de orice altceva. Calypso punea rufe la spălat, își încropea ceva de mâncare cu puținul pe care îl găsea prin cămară și învățase să nu mai pună întrebări. Îl înțelegea pe tatăl ei când îi spunea că un om nu are nevoie de alți oameni pentru a fi fericit, că fiecare dintre noi are o forță interioară care este mai mult decât suficient pentru a-ți găsi echilibrul la nevoie. Nu înțelegea ea ce era cu echilibrul și forța, știa doar că îi plăcea de fata cea nouă de la școală, Mae.
Amândouă erau pasionate de citit, amândouă scriau povestioare și își doreau să devină scriitoare. Prietenele perfecte! Își împrumutau cărți, discutau despre ele și petreceau mult timp împreună.
Tipuri de familii
Acasă la Mae era multă gălăgie. Gălăgia aceea tipică unei familii formată din membri preocupați să își umple timpul liber. Casa lui Mae era opusul casei lui Calypso. Era curată, plina de voie bună, de mâncare pregătită de mama la cină și de atenție, atenție pe care Calypso nu o mai primea.
Când Mae o vizitează pentru prima oară, Calypso descoperă secretul tatălui său. Biblioteca ascunsă în spatele obloanelor mari nu mai avea cărți. Rafturile erau pline cu lămâi în diverse stadii de putrefacție. De ce? De ce nu mai erau acolo cărțile mamei ei? Unde erau cărțile acelea frumoase cu coperți cartonate? De ce tatăl ei îi făcuse asta?
„Lămâi, cărți și prieteni” nu este doar un roman cu o copertă super drăguță. Este un roman plin de lecții, un roman plin de sensibilitate, de responsabilitate, de acceptare și de dragoste pentru cărți. Consider astfel de cărți foarte potrivite pentru copiii de astăzi. Au un mesaj pozitiv, unul care se subînțelege foarte ușor. Autoarea transmite învățăminte micuților ei cititori și țese o poveste despre prietenie și momentele care contează cu adevărat.
Mă bucur tare mult că am citit cartea aceasta. Mi-a dat o stare extraordinar de bună și mi-aș dori ca toți copiii să împrumute câte ceva din atitudinea lui Calypso. V-o recomand cu tot dragul! Sunt sigură că vă veți îndrăgosti și voi de micuțele personaje!
Cartea poate fi găsită pe site-ul editurii Corint. O puteți comanda de aici.
Vă invit să urmăriți și activitatea de pe pagina de Facebook dedicată acestei colecții Smart Age.
Despre carte:
An apariție: 2018
Număr pagini: 288
Traducere: Andrei Covaciu
Colecția: Smart Age
Editura: Corint
[…] Jo Cotterill a scris și de data asta o poveste încărcată de emoție și lecții. Angelica nu are o viață tocmai ușoară și este nefericită din mai multe motive. Tristețea mamei ei este copleșitoare și Angelica ar vrea ca mama să se oprească, să o asculte și să înțeleagă că dragostea nu e dragoste dacă trebuie mereu să-ți rupi bucăți din suflet. […]
Buna ziua îmi place aceasta carte enorm de mult este o carte foarte frumoasa și emoționantă nu știu cum sa va spun cât de mult îmi place extraordinar.
[…] Sursa: https://ancasicartile.ro/lamai-carti-si-prieteni-jo-cotterill-recenzie/ […]
[…] fost este o poveste extrem de emoționantă și de frumoasă. Știți deja cât de mult îmi plac cărțile pentru copii. Dar profit de fiecare dată de această mică plăcere vinovată pentru a găsi […]
[…] Sursa: https://ancasicartile.ro/lamai-carti-si-prieteni-jo-cotterill-recenzie/ […]
Şi mie mi-a plăcut!
[…] Lămâi, cărți și prieteni – Jo Cotterill (recenzie) […]
Prima dată am auzit de acest roman la tine. Recenzia ta mă tentează extrem de tare. Pare una dintre acele cărți dedicate copiilor, dar mult mai ușor de înțeles de către adulți.
E foarte ușor de înțeles de către noi pentru că ne ajută și experiența, dar sunt sigură că și ei înțeleg. Dac nuz măcar se bucură de povestea de prietenie dintre fetițe.
Pare un proiect extrem de dragut pentru copii. Mersi pentru informatiile interesante!
Suna foarte bine! Cred ca acesta este doar varful aisbergului, ceea ce ne arati aici si se vede ca ti-a placut.
Mi-ai starnit curiozitatea prin recenzia ta minunata!