Krabat sau ucenicul vrăjitorului este romanul care a ajuns la noi pe rafturi grație unei provocări literare. L-am văzut pe Libris și am știut că ăsta e semnul pentru a-l aduce acasă. Doamna învățătoare a Amaliei pregătește în fiecare an, fix în primele zile, o listă bogată. Adună pe această listă titluri mai noi sau mai vechi, povești care au legănat generații întregi de copii sau care se pregătesc acum să facă asta.
Pentru că lumea de carte pentru copii este mult mai bogată acum, cu titluri captivante și lumi fără limite, mă pierd și eu în anumite universuri. Fără niciun regret. Aleg întotdeauna titlurile care promit aventuri noi, cu lumi fantastice deosebite, cu personaje neînfricate sau cu povești pline de tâlc și morală. Cum, toate sunt așa?! Ei, m-ați prins! Le citesc pe toate. Fie alături de Amalia, fie pe cont propriu. Și apoi discutăm pe marginea lor.
Pe Krabat nu l-am întâlnit în copilăria mea, nu a fost să fie. Însă, grație puterii cărților, Krabat va fi întotdeauna prins la granița dintre copilărie și adolescență, trecând prin aceleași și aceleași încercări pentru generații diferite de copii. Cumva, mă bucur că l-am întâlnit acum, când mintea mea e coaptă și șlefuită de atâtea povești care mi-au trecut prin mână. Altfel, dacă ne-am fi întâlnit mai demult, posibil să nu fi prins toate dedesubturile. Sau să fi abandonat lectura.
Krabat sau ucenicul vrăjitorului – ești gata pentru magie?
„Măiestria de povestitor a lui Preussler si talentul de a crea atmosferă fac din acest bildungsroman cu tente gotice o poveste deopotrivă atemporală și grozav, straniu de originală.” – Words Without Borders
Recunoscut drept capodoperă a literaturii germane, romanul scris de Otfried Preußler atacă teme sensibile, aproape greu de descifrat de mințile inocente ale copiilor. Care este prețul libertății, cât valorează aceasta, până unde suntem dispuși să mergem pentru a o apăra? Acestea au fost întrebările pe marginea cărora am discutat cu Amalia. Însă, înainte de a vă trasa câteva linii despre povestea în sine, aș vrea să spun că, romanul lui Otfried Preußler, poate fi o lectură greoaie pentru un copil de 10-11 ani.
Amalia mea a început cartea, a parcurs un sfert din ea, cu multe pauze și întrebări legate de zecile de cuvinte necunoscute. Fiind o carte clasică, cu acțiunea amplasată mult înapoi pe axa timpului, să spunem că nu i-a fost tocmai accesibilă Amaliei. O vedeam stingherită și ușor apăsată ori de câte ori lua cartea în mână. La sugestia mea, Amalia a abandonat lectura și a așteptat ca eu să mă lansez în această călătorie, să înțeleg mai bine ce era această piatră de moară pe care o purta ea pe umeri.
Krabat – care este prețul libertății?
Primele pagini au fost de ajuns pentru a înțelege de unde venea această apăsare pe care o vedeam la Amalia. Tensiunea este prezentă încă din primele rânduri, atmosfera este apăsătoare și întunecată, poate prea opacă pentru a putea fi descifrată de un copil.
Tema romanului este originală, asemănătoare cu basmele care ne-au păzit nouă visele și serile copilăriei. Noi, oamenii de atunci, putem înțelege altfel magia, lepădarea pieii de om în favoarea corpului de corb. Noi putem înțelege predispoziția oamenilor de a apela la vrăji pentru a favoriza condițiile climatice. Am crescut în alte timpuri, cu alte povești, cu alte credințe, în altă realitate. De aia spun încă o dată, pentru un copil cartea asta poate fi ușor greoaie. Pentru un adolescent, un copil în jurul vârstei de 14-16 ani, romanul ar avea altă savoare.
Krabat este un copil sărman, nevoit să îndeplinească diferite comisioane sau „misiuni” pentru a-și asigura traiul. Când un vis se repetă de câteva ori și un corb apare repetând același mesaj, Krabat știe că destinul lui este să meargă în Mlaștina Scroafei, la o moară veche. Nu știa nimic despre locul acela, nici despre stăpânul ei. Dar chemarea era prea puternică pentru a i se împotrivi.
Krabat – magie și pedeapsă
Krabat ajunge la moara veche, acolo unde află că stăpân era un vrăjitor iscusit, care nu se dădea în lături de la a-și folosi puterile în favoarea afacerii sale. Deși știa că avea nevoie de cei doisprezece ucenici ai săi (și o să vedeți că nu doar pentru munca fizică), stăpânul nu era foarte milos. Le oferea straie, adăpost și mâncare pe săturate, dar toanele sale și orgoliul rănit erau greu de suportat în unele zile.
Krabat, deși nu avea multă școală, se prinde repede de mersul lucrurilor din moara vrăjită. Iar ăsta nu este neapărat un lucru bun. Din contră, atrage după sine un val de atenție din partea stăpânului. Iar asta însemna fie că avea să-i fie ucenic, fie avea să fie obligat să-și sape singur groapa. Însă Krabat nu vrea să fie vrăjitor, nu vrea nici să ducă mai departe tradiția morii sau să facă sacrificii umane în fiecare an. Cum se va termina povestea lui? Asta trebuie să descoperiți singuri!
Krabat sau ucenicul vrăjitorului
Așa cum am spus, Krabat sau ucenicul vrăjitorului nu este o lectură tocmai accesibilă pentru un copil. Dar i-am povestit Amaliei mele pe îndelete despre cele citite și s-a declarat încântată, ba chiar a promis că va relua cartea la momentul potrivit.
Lectura este una densă, încărcată de magie și trimiteri către situații neobișnuite. Mi-a plăcut tema aleasă de autor, dar aș fi preferat un ton mai fluid, mai prietenos.
Krabat sau ucenicul vrăjitorului – Otfried Preußler – este disponibil pe Libris.
Autor: Otfried Preusler
Editura: GRUPUL EDITORIAL ART
An aparitie: 2023
Nr. pagini: 288
Varsta: 7-10 ani, +10 ani
Colectie: Arthur. Classic Yellow
Titlu Original: Krabat
Traducator: Gertrud Nicolae
