Jocurile foamei – Suzanne Collins, recenzie

„Jocurile foamei” este primul volum al trilogiei cu același nume. Numai Iustina de la Recomandări pentru bibliofili știe cât a insistat să o citesc! Și trebuie să îi mulțumesc încă o dată pentru asta! Nu credeam vreodată că voi ajunge să citesc distopii și că o să mă îndrăgostesc de toate scenariile vehiculate prin ele.

Am amânat foarte mult această serie, convinsă fiind că nu este genul meu de lectură. Vreți să știți dacă mi-a plăcut? Da, mi-a plăcut. Nu am să vă mint, nu m-a convins peste tot. Am dat și peste ipostaze copilărești, și peste chestii care nu mi s-au părut logice. Dar mi-a plăcut.

Jocurile foamei – așa va arăta viitorul?

„Numai că-mi doresc să pot găsi o cale de… de a-i arăta Capitoliului că nu îi aparțin. Că sunt mai mult decât un simplu pion în Jocurile lor.”

Îmi este foarte greu să mă adun și să vă vorbesc despre acest prim volum. Pentru că știu deja că foarte mulți dintre voi ați citit și adorat seria aceasta. Deja sunteți familiarizați cu Jocurile, creatorii de joc, stiliștii, personajele și luptele lor. Dar simt că trebuie să aștern câteva rânduri, mai ales pentru mine. V-am spus că îmi place să îmi aduc aminte așa de cărțile pe care le-am citit de-a lungul timpului.

De-a lungul lecturii, inevitabil, m-am gândit la perioada pe care o traversăm noi acum. Zilele astea toate drumurile și gândurile duc la Covid-19. Imaginația mea bolnavă a dezvoltat un scenariu. Dacă așa vom ajunge și noi? Groaznic! Să luptăm pentru fiecare drept? Pentru fiecare porție de mâncare? Să fimi nevoiți să omorâm oameni doar pentru a sublinia puterea altora? Nu, nu, nu! M-am scuturat repejor și am promis să trăiesc doar cu mintea printre paginile cărții. Îmi erau de ajuns teroarea și tensiunea de acolo.

Tributuri – între dragoste și moarte

Cu acțiunea plasată într-un cadru postapocaliptic, Jocurile foamei te va atrage instant în lumea sa. Nu doar pentru că vrei să afli mai multe informații despre Panem și modul în care este condus, dar vrei să fii alături de personajele care se vor remarca de la prima pagină.

Nu știu dacă v-am mai spus până acum, dar mie nu prea îmi plac cărțile scrise la persoana întâi. Pentru că simt că mă obligă direct să fiu în pielea personajului, nu să îl cunosc treptat prin acțiunile sale sau gândurile celorlalți. Dar aici mi-a plăcut. Parcă m-am simțit parte din joc, din lupta pentru supraviețuire.

Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor și aruncați în lupta pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și… viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire?

Descrierea asta m-a intrigat dintotdeauna. Simțeam deja fiori reci pe spate când am început cartea. Bănuiam că mă aștepta o cursă lungă, violentă și plină de durere. Și nu m-am înșelat.

Granița dintre districte – granița dintre viață și moarte

Ce m-a șocat cel mai tare a fost alăturarea asta de modernism și primitivism. Și vă spun imediat de ce. Tinerii care erau aleși ca Tributuri – câte un băiat și o fată din fiecare district – erau „aruncați” într-un spațiu unde trebuiau să se lupte până când rămânea doar învingătorul. Asta m-a dus cu gândul la luptele din arenele romane, unde erau organizate lupte între oameni sau lupte între oameni și animale. Dintotdeauna m-a frapat înclinația înaintașilor  noștri de a participa la astfel de „spectacole” grotești.

Dar spațiul unde erau asmuțate Tributurile unul împotriva celuilalt erau controlate de creatorii de joc, lucru care m-a dus cu gândul la o tehnologie foarte dezvoltată, la o lume modernă. Totul părea ca un simulator de jocuri. Un joc în care pionii erau cât se poate de umani. „Upgrade-urile” depindeau de ei (dacă puteau sau nu să se adapteze, dacă știau sau nu să folosească arme), dar și de sponsori, oameni care le puteau trimite direct anumite materiale sau lucruri. Interesantă idee, nu?

Jocurile erau foarte urmărite de cei care rămâneau acasă. Cu bucuria celui care a mai primit un an de pauză, cu emoția celui care i-a vâjâit alegerea numelui său pe la urechi, cu disperarea celui care caută idei de supraviețuire, cu curiozitatea morbidă a celui care vrea să afle cine a învins. Dar, de data aceasta, Jocurile au ceva special, acel ceva care îi face pe oameni să le urmărească: o poveste de dragoste. Mă gândeam: fie tehnologia cât de avansată, fie lumea cât de crudă, tot dragostea îi face pe oameni să suspine în pumni…

Katniss și Peeta – lupta pentru supraviețuire. Ucide sau vei fi ucis!

Mi-a plăcut de Katniss. Dar l-am iubit pe Peeta. Katniss e un personaj versatil. Și-a intrat repede în rol, și-a activat repede instinctul de supraviețuire. Mi s-a părut că a făcut totul prea repede și nu am știut când sau dacă mai pot avea încredere în comportamentul ei. M-a emoționat de câteva ori, știu că poate fi o prietenă bună, dar mi s-a părut nedreaptă cu Peeta.

Katniss nu trebuia să fie Tribut anul acesta. Dar s-a oferit ca voluntar după ce numele surioarei ei a fost ales din bol. Prim nu ar fi supraviețuit aici. Katniss înfruntase pericolul ori de câte ori ieșise la vânătoare. Știa cât de grea poate fi viața și cât de multe putea face o săgeată înfiptă bine în locul potrivit. Ea era mai potrivită pentru Jocuri.

Lupta pentru supraviețuire a avut momente intense, dar și momente în care mi s-a părut totul nefiresc sau ușor lipsit de  logică. Zile întregi fără atacuri, planuri lipsite de strategie. Sau poate e doar vina mea. Poate doar m-am legat prea tare de scenariul creionat de mine înainte.

Una peste alta, mi-a plăcut acest volum. L-am parcurs foarte repede, mereu cu ochii în toate direcțiile după indicii. Mi-a oferit exact doza de adrenalină de care aveam nevoie.

Jocurile foamei a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărat de aici. 

Întreaga serie (ediția noua) poate fi comandată de aici. 

An aparitie: 2019

Autor: Suzanne Collins

Colectie: Armada

Editia: a IV-a

Editie: Necartonata

Editura: NEMIRA

Titlu Original: The Hunger Games

Traducator: Ana-Veronica Mircea