Jeleu – Cum am devenit superstar a fost oaza mea de liniște, ancora de care mi-am legat toate grijile vieții de adult. Deși mă gândeam că voi citi doar o cărticică pentru copii, am realizat că am primit lecții chiar și eu, omul care încearcă să ofere lecții puilor de om aduși pe lume.
„Cotterill îi descrie pe Jeleu și pe prietenii ei cu multă iscusință, iar explorarea trăirilor interioare ale fetiței este realizată într-o manieră sensibilă și concludentă, prevestind victoria din final.” Booklist
Povestea drăguței Angelica (sau Jeleu, cum îi spun prietenii) are atât de multe să ne arate și să ne învețe, indiferent de vârstă. Și dacă ați fost vreodată tentați să credeți că un copil nu poate înțelege prea multe sau nu are ce să ne învețe, sunt sigură că veți vedea altfel după cartea asta. Mesajul este unul extrem de puternic, dar autoarea știe să îl mascheze, să îl asezoneze cu zâmbete, întâmplări amuzante și momente de normalitate.
Jeleu – Cum am devenit superstar – să ai încredere în tine!
Dacă ești un cititor micuț, atunci o să iei lucrurile ca atare, o s-o primești cu brațele deschise pe Angelica în gașca ta de prieteni și vei purta pentru multă vreme lecțiile pe care ea le primește. Dacă ești un cititor experimentat, cu altă experiență de viață, atunci vei înțelege că autoarea alege teme importante, de actualitate, le adaptează pe înțelesul celor mici și le încarcă până la limitele superioare de optimism, speranță și încredere. Dar drumul până acolo este plin de obstacole, înfrângeri, renunțări, pași nesiguri și mici victorii.
Copiii, ca și oamenii mari, se manifestă diferit în fața valului de aprecieri sau respingeri. Eu nu cred în tipare perfecte, similare și repetitive. Lumea ar fi și extrem de plictisitoare dacă toți am arăta, gândi, vorbi la fel.
Dar cu toții avem nevoie de validare, de acceptare și de cuvinte calde. Pentru un copil aflat în plin proces de formare, gândurile și replicile celorlalți pot deveni ca o ghilotină de aripi. În loc să strălucească, micuții care suferă de atacuri verbale sau fizice, se vor închide tot mai tare în sinea lor și vocea le va deveni tot mai stinsă. Uneori, semnalele sunt la vedere. Alteori, sunt mascate cu agilitate și pricepere. Ambele variante au în comun răni care mustesc a neputință, a frustrare, a nevoie.
Angelica – un copil minune
Angelica suferă pentru apelativele primite, pentru fiecare săgeată otrăvită pe care colegii o îndreaptă către ea. Și-a găsit o portiță de evadare, un mod prin care își păcălește sufletul și inima: se ascunde în simțul umorului (pe care, fie vorba între noi, îl are din plin!). Odată ajunsă acasă, acolo unde își poate așterne liniștită gândurile pe foi, Angelica spune ce simte, scrie poezii rupte din stările sale, transferă în cuvintele folosite toate emoțiile absorbite peste zi, negative sau pozitive.
„Mă holbez la perete
Este neted, alb, neatins
Dar dedesubt sunt cărămizi urâte
diforme
cu colțuri ascuțite.
Și cimentul care le ține pe toate la un loc astfel încât peretele să nu se prăbușească
Deci netezimea, albețea, neatingerea
nu sunt peretele pe de-a-ntregul,
Oamenilor le plac lucrurile netede
albe
neatinse
Atâta vreme cât nu le arăți ce se află dedesubt”
Angelica – eu nu-i voi spune Jeleu – parodiază pe toată lumea și se pricepe de minune. O fi mima talentul ei, dar mie mi s-a părut a fi o armă cu două tăișuri. Am simțit că, prin replicile și acțiunile sale, Angelica nu dorește decât să abată atenția de la ea însăși.
Jeleu – Cum am devenit superstar
Jo Cotterill a scris și de data asta o poveste încărcată de emoție și lecții. Angelica nu are o viață tocmai ușoară și este nefericită din mai multe motive. Tristețea mamei ei este copleșitoare și Angelica ar vrea ca mama să se oprească, să o asculte și să înțeleagă că dragostea nu e dragoste dacă trebuie mereu să-ți rupi bucăți din suflet.
Angelica are unsprezece ani, nu știe prea multe despre iubire. Dar știe despre cât de mult doare să fii respins, despre cât de mult poate reuși să facă o îmbrățișare. Să nu credeți că Angelica le știe pe toate, doar are noroc de prieteni care să-i aducă aminte să se uite înăuntru, acolo unde luminii fiecăruia dintre noi nu i se poate pune mască.
Povestea este plină de duioșie, de tandrețe și de prietenie. Per total, după ce scădem momentele mai puțin fericite, rămânem cu o stare delicios de roz și de lipicioasă și nu ne rămâne decât să-i ținem pumnii Angelicăi pe mai departe.
Jeleu – Cum am devenit superstar este o poveste de citit la orice vârstă, sigur vă va înduioșa și pe voi! O găsiți la Corint Junior, chiar aici.
Traducere: Loredana Voicilă
Corint Junior
Colecția: Smart Age
Dată apariției: noiembrie 2022
Softcover
Număr pagini: 240
