Iulie însângerat a fost prima mea întâlnire cu autorul Joe R. Lansdale. Și mi-a plăcut ideea cărții, stilul alert, dar mi s-a părut un pic grăbit finalul. Un pic prea lipsit de esență a fost romanul și pe parcurs. Am simâit mereu nevoia de mai mult. Mi s-a părut tare asemănător cu filmele de acțiune. Eu urăsc filmele care stârnesc imaginația publicului și se termină cu focuri, împușcături și alte cele. Veșnica luptă dintre bine și rău unde numai răul plătește. Și băieții buni scapă nepedepsiți. Cam așa și pe aici.
Romanul a fost și ecranizat, dar nu mai am răbdare și pentru filme. Îmi ajung cărțile.
Iulie însângerat
Ideea de la baza cărții mi s-a părut genială. Am așteptat doar mai multe detalii și chestiile horror la care au făcut alții referire. În afară de filmele snuff (videoclipuri în care un individ împușcă victima la sfârșitul „regiei”) nu am văzut elemente care să te ducă cu gândul la horror.
Singura regulă e că nu există nicio regulă . O să facem totul rapid și eficient și o să fugim imediat. Dar se pot întâmpla multe lucruri. Cum zic și cercetasii, trebuie să fii întotdeauna pregătit pentru orice.
Iulie însângerat – lupta pentru adevăr
Ce ziceți de un exercițiu de imaginație? Un hoț intră noaptea în casă voastră. Din dorința de a-ți apăra familia, iei pistolul pe care îl ții ascuns și mergi pe urmele lui. Tragi înainte ca el să facă același lucru. Îl nimerești, moare pe loc. Poliția vine și închide rapid cazul. Îți dă numele victimei și te asigură că ai scăpat lumea de un hoț obișnuit cu micile găinării.
Încerci să îți revii, dar nu poți. Ai ucis un om, chiar dacă a fost legitimă apărare. Cineva a intrat în casă și a alterat echilibrul. Probele încă stau mărturie, prezența lor nu face decât să te determine să te gândești continuu la ceea ce ai făcut.
Vrei să îți ceri iertare. Mergi la înmormântarea celui ucis și dai peste tatăl lui. Tată care are un trecut întunecat, care își iubește copilul și care vrea răzbunare. Și știe de unde să înceapă: fiul tău. Dinte pentru dinte.
Dar tu simți că mai e ceva. Știi sigur că toată „afacerea” te-a costat prea puțin. Și afli că tipul indicat de poliție nu este cel pe care l-ai ucis tu. De ce? Ce ascundeau? Cum te vei descurca cu atacurile din două părți? În plus, te trezești parte a unui război care nu îți aparține. Dar știi că trebuie să mergi mai departe. Cu prețul pe care viața ți l-ar cere pentru asta.
Iulie însângerat – dinte pentru dinte
După cum vedeți, ideea de bază este una foarte ofertantă. Dar am simțit că parcursul nu a fost lin, se tot împiedica de ceva. Mi-a plăcut povestea, dar nu am putut stabili nici măcar o singură legătura cu personajele din carte. Nu am simțit că le cunosc și unele decizii le-am luat ca atare, fără să mă gândesc prea mult la motivele lor. Ann, soția lui Dane Richard, este cea care a avut unpotențial neexploatat. Este cerebrală, acidă și ironică.
Cred că este o idee potrivită pentru un scenariu de film. Pentru o carte bună mai avea nevoie de ceva „broderie”, părerea mea.
Romanul a apărut în colecția Crime Masters, editura Paladin. Eu am împrumutat cartea de la bibliotecă.
An aparitie: 2018
Autor: Joe R. Lansdale
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Crime Masters
Editie: Cartonata
Editura: PALADIN
Nr. pagini: 272
Traducator: Radu Mihai Haulica
Waw! Chiar e interesantă recenzia. Felicitări! Îmi stârnești curiozitatea.
Și eu am văzut două filme care sau terminat cu nod în gât, bine, unu era inspirat după fapte reale, iar celălalt așa cum ziceai, a reușit maniacul să ucidă pe toată lumea apoi sa terminat cum mergea cu drujba în spate de ca și cum ar vrea să meargă spre alte isprăvi..
Bine, astfel de filme când se termină așa, lasă loc de o eventuală continuare în cazul în care are rating crescut..
Seară Frumoasă !!!