Iubita comandantului – Pam Jenoff, recenzie

Iubita comandantului mi-a dat ceva emoții. Îmi cumpăr destul de des cărți de la chioșcurile de ziare, dar nu am reușit să ajung în ziua în care aceasta a fost distribuită. Deși știam că va fi disponibilă curând pe site-ul editurii, nu m-am înțeles deloc cu piticul meu (știți voi, ăla care nu îmi dă pace până nu cumpăr cărți) și am făcut tot posibilul pentru a o avea. Și am reușit.

Doar nu vă așteptați să o citesc imediat ce am avut-o, nu? Așa e, nu am făcut-o. Am lăsat-o un pic în turnulețele mele gemene (acelea cu romanele pe care le am pe lista scurtă – sau foarte scurtă – de citit). Până când m-am trezit cu gândul la ea și am ales să-i descopăr povestea.

Iubita comandantului – cursa periculoasă a minciunilor 

Cu Pam Jenoff nu sunt la prima întâlnire literară. Am citit Povestea unui orfan și Fetele dispărute din Paris și am știut încă de atunci că îi voi căuta toate cărțile traduse la noi. Nu am citit până acum ceva scris de Pam Jenoff care să nu fie inspirat din subiectul celui de-Al Doilea Război Mondial, evrei, Holocaust. Dar tare mi-aș dori! Știu că are potențial pentru a dezvolta romane încărcate de dramă și emoție. Și aș vrea să văd cum se descurcă departe de zona familiară, zona aceasta de confort asigurată de documentare și cercetare.

Înainte de a vă spune câte ceva despre romanul de față, aș dori să subliniez (dacă mai era nevoie) că nu m-am plictisit încă de acest subiect. Nu consider că sunt prea multe romane și nu cred că toate poveștile au fost expuse. Eu am găsit în toate lucruri noi, istorii cutremurătoare de viață, mărturii dureroase. Și cred că datorăm victimelor acestor atrocități aripile lor către tărâmul celor care nu vor fi uitați.

Cred că au existat momente în care Dumnezeu a ales să se „deghizeze” în coincidențe, cred în noroc și în întâmplări care sfidează imposibilul și logica. Dar până la un punct. Sau poate că anumite acțiuni și evenimente sunt atât de nebunești, atât de uluitoare, încât ți-e greu să le crezi. Din punctul meu de vedere, cartea asta ar fi fost perfectă dacă nu ar fi existat atâtea coincidențe. Spărtura din zid fix acolo unde era nevoie de ea; mâncare și mese bogate pentru membrii Rezistenței (care se întâlneau în lagăr), în timp ce alți evrei mureau de foame; oamenii potriviți la locul și momentul potrivit; soldați germani cam „sărăcuți cu duhul”, ușor de dus de nas.

Da, cred că e posibil, dar prea multe pe centimetrul pătrat. Astea ar fi punctele minus pe care am simțit nevoia să le subliniez. Și poate fi doar percepția mea. Sau pretențiile nerealiste pe care le lansez uneori.

Ascunzătoare la vedere

Cum poți ascunde un evreu? Păi, nu-l ascunzi. Îl salvezi, îi procuri o identitate nouă și îl lași să se plimbe nestingherit prin oraș. Cine ar fi putut sfida așa soldații naziști? Niște oameni curajoși, mânați de niște principii puternice, de nevoia de a supraviețui și de a-și recupera demnitatea. Niște oameni care și-ar fi dat viața numai pentru a salva încă unul de-al lor.

Emma Bau nu credea vreodată că va avea curajul necesar pentru a privi drept în ochii celor din jur. Se temea că va fi descoperită, că un soldat nazist ar împușca-o fără avertisment atunci când ar descoperi că ea nu era poloneză. Era o evreică născută sub o stea galbenă, norocoasă și dătătoare de speranță. Dar a fi evreu echivala cu nimicul. Ți se lua demnitatea, erai lovit, deportat în lagăr, tratat cu cruzime, înfometat sau ucis.

Emma Bau avea doar 19 ani, era căsătorită de trei săptămâni și se bucura de noul său statut. Dar tancurile naziste invadează Polonia, soțul său pleacă să se alăture Rezistenței, nu înainte de a-i cere să rupă actele lor de căsătorie. Dorea să o știe în siguranță, departe de cruzime, război și moarte. Nu voia ca actele lui de rebeliune să fie plătite cu viața ei.

Cu ajutorul unor prieteni, Emma este salvată din lagărul în care ajunge, primește o identitate nouă și un cămin în casa mătușii Krysia. I se inventează o poveste nouă de viață, primește în grija sa și un băiețel evreu și trebuie să se adapteze continuu la traiul impus de armata germană.

Sfidare periculoasă

Deși comitea deja ilegalități care i-ar fi putut aduce moartea, fără drept de apel, adevăratul pericol pentru Emma – aka Anna Lipowski – poartă uniforma nazistă, este comandant și dorește ca tânăra să devină asistenta lui personală.

Sfidând în fiecare zi legile germane, Anna trebuie să mintă, să se apere și să-i protejeze pe cei dragi. Numai că, legătura dintre ea și comandant părea să scoată scântei și Anna știe că trebuie să își ferească inima înainte să fie prea târziu.

„Când ești în apă adâncă și vrei să rămâi la suprafață, te apuci de orice lemn care-ți iese în cale și nu vrei să vezi că lemnul nu-i, de fapt, decât o trestie, care nu poate să facă față curentului puternic.”

Viața Annei este plină de pericol, minciuni, situații tensionate și întâlniri clandestine. Din tânăra sfioasă devine femeia matură, cutezantă, descurcăreață și inteligentă. Pierduse mult în acest război, dar ar fi putut câștiga dreptul la viață. Are pentru cine să lupte și motive suficiente pentru a o face. Dar cum se va descurca? La ce riscuri va fi supusă și până unde poate să meargă în numele iubirii?

Iubita comandantului – despre dragoste și abandon

Mi-a plăcut mult povestea Emmei, făcând abstracție de minusurile pe care le-am enumerat mai sus. A fost o călătorie emoționantă, presărată cu durere și lacrimi. Întotdeauna mă întreb de unde au avut atâta curaj pentru a lupta, de unde și-au găsit puterea pentru a înfrunta fiecare zi? M-am despărțit cu greu de personaje, mai ales după finalul abrupt și nedrept.

Sunt tare curioasă să văd cum continuă povestea. Deznodământul m-a lăsat cu multe întrebări și sufletul mi-e încă străbătut de teamă și incertitudine. Până la următoarea întâlnire, pot doar să sper că Emma și-a găsit locul și liniștea.

Iubita comandantului a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici. 

An aparitie: 2020

Autor: Pam Jenoff

Colectie: Blue Moon

Nr. pagini: 352

Traducator: Gabriela Ghircoias