17426079_1886964828236890_5756052744519890766_n

Încă de când terminasem primul volum al seriei, Iubiri și mătăsuri- de care v-am povestit chiar aici, îmi doream să descopăr și restul poveștii. A fost o lectură diferită, captivantă, antrenantă și plină de răsturnări de situații. Cred că este una dintre cele mai complexe cărți din această colecție, deși mai am multe de parcurs.

Penny Jordan nu se dezminte nici în al doilea volum. Doar că aici nu mai parcurgem traseul lui Amber spre maturitate și viața tumultuoasă pe care o are alături de Robert, ci atenția se concentrează asupra celor patru fete care alcătuiau acum familia ei. În urma căsătoriei cu Jay, după moartea lui Robert și a băiețelului ei, Amber devine și mama vitregă a fetelor acestuia. Fetele lui, Janey și Ella, nu avuseseră parte de prea multă dragoste în copilărie. După nașterea lor, cea care le adusese pe lume avea accese de nebunie, ba chiar încercase în întunecimea minții ei și mânată de Cassandra, verișoara lui Jay, să le facă rău micuțelor.

Acum fetele aveau parte de o familie normală, dar începutul vieții lor încă le mai marca. Janey nu putea să vadă pe cineva trist. Era naivă și cu capul în nori de cele mai multe ori. Era victima perfectă a celor care aveau nevoie de împrumuturi sau de cineva care să le încălzească patul. Avea talent la design vestimentar, dar se împiedica numai de oamenii nepotriviți. Janey va trebui mai întâi să treacă prin nenumărate relații eșuate și printr-o trădare care îi pune afacerea în pericol, ca să învețe că în viață trebuie să fii și iubit, nu doar să iubești. Mi-a plăcut la ea faptul că era mereu gata să ajute, era prietenoasă și deschisă, dar mi-a displăcut total ingenuitatea ei continuă. 

 Ella era sora mai mare a lui Janey. Ea văzuse mai multe în copilărie, iar sufletul ei era marcat de amintirile cu mama sa. Îi era teamă să se îndrăgostească, să aibă copii și un cămin. Credea că o dată cu nașterea s-ar declanșa și nebunia. Ella este personajul care mi-a plăcut cel mai mult. Cerebrală, inteligentă, pragmatică și stăpână pe sine, chiar dacă la un moment dat, complexată de formele ei rubensiene picase în mirajul pilulelor pentru slăbit. Lucra la revista Vogue, dar planurile ei erau mult mai mărețe decât rubrica dedicată modei. Direa să fie jurnalist, să împărtășească lumii jrnale de călătorie și frumusețea lumii. Va fi mereu ”îngerul păzitor” al lui Janey și va fi mereu gata să îi dea acesteia lecții de conduită morală. Mi-a plăcut tare mult povestea ei de dragoste. Cine este norocosul nu vă spun, descoperiți singuri.

Rose este preferata mea. Mi-a stârnit dragostea și simpatia încă de la primul volum. Rose era fiica ilegitimă a lui Greg, verisșorul lui Amber, cel care ar fi trebuit de fapt să moștenească toată averea bunicii sale, dar care a murit măcinat de boală, cu mintea înnceată în alcool și dependența de droguri. Trimis de bunica lui în Hong Kong pentru a îl îndepărta de un mare scandal ce amenința să izbucnească, Greg duce o viață de huzur și își petrece timpul prin bordeluri. Când află că amanta lui era însărcinată și siguranța lui era amenințată pe tărâmul cantonez, Greg se întoarce acasă însoțit de amanta sa și de fetița lor nou născută. Mama fetiței moare, așa că Greg ajunge în fața bunicii sale alături de ”bastarda” sa. Copila supraviețuiește cu greu bolii care îi măcina trupul firav și dacă nu ar fi fost Amber care să se îngrijească de ea, probabil că nu ar fi supravițuit. Rose era stigmatizată. Ochii ei ușor oblici, naționalitatea mamei sale, erau mereu privite ca o etichetă pe care puteau scrie: moravuri ușoare. Dar Rose nu era așa. Rose era dedicată, frumoasă, ambițioasă și recunoscătoare mătușii sale pentru viața pe care o avea acum. Întotdeauna fusese respinsă și nimeni nu o lăsase să uite o clipă condițiile nașterii sale. Doar brațele mătușii sale îi erau cămin cald. Doar că din răutate, Cassandra îi dezvăluie niște secrete de mult îngropate iar lui Rose îi sunt deodată tăiate toate legăturile ce permiteau accesul la mătușa sa. O iubise oare Amber? Era și ea ca și ceilalți? Să fie oare Rose la fel de singură și de nedorită? Ar avea ea dreptul să iubească pe cineva? 

Emerald era fiica lui Amber. Un personaj plin de răutate, invidie, aciditate și extrem de antipatic. Emerald era arogantă și extrem de orgolioasă. Până la urmă, tatăl ei fusese un duce, nu? Emerald nu iubea pe nimeni, nici măcar pe mama ei. Era mereu gata să trecaă peste oricine și orice pentru a obține numai ce dorea. Avea pregătită tot timpul o replică usturătoare la adresa oricui și planurile ei în legătură cu viața pe care avea să o ducă erau extraordinar de mărețe. Viața ei va fi un carusel. Plin de zgomote, de strălucire, de opulența…dar doar pentru un timp limitat. Emerald va culege roadele răutății sale și m-am bucurat din plin când a realizat cine este de fapt și care este originea ei. Se amăgise constant cu nobilitatea titlului său, când tatăl ei real era un pictor care devenise un fel de gigolo pentru doamnele bătrâne și pline de bani. Deși este atât de acidă, este norocoasă cu o mamă ca Amber și cu familia sa. În ciuda răutății sale, polițele nu îi sunt plătite cu aceeași monedă. Iar către final, veți asista la schimbarea ei. O altă Emerald ni se arată, dar cine fusese factorul decisiv pentru schimbarea ei? 

Cartea este plină de detalii spumoase și de întâmplări care au marcat destinele celor patru fete. Amber rămâne același personaj minunat pe care l-am admirat încă de la volumul întâi. M-a emoționat prin puterea ei de dăruire, prin devotamentul pentru ce însemna fabrica ei de țesături care încă mai folosea desenele tatălui său, prin forța cu care reușea să iubească și să împartă dragoste. Este o carte diferită ce va fi pe placul celor care iubesc poveștile pline de istorie, de personaje colorate. Veți iubi, veți suferi, veți râde și veți fi martori ai istoriei unei vieți, a unor familii ce au fost reunite prin nodul lor de legătură: Amber.

O lectură captivantă și extrem de plăcută, pe care v-o recomand cu drag! Abia aștept volumul trei!

 

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns