Iubire plânsă – Anca R.
Tu poți vorbi, eu nu te mai ascult,
Am încetat s-o fac și e mai bine,
Poate-ar fi trebuit s-o fac mai de demult,
Nu pot clădi iubirea lângă tine.
M-am agățat prea mult de gâtul tău,
Am așteptat prea mult ca să primesc,
Și-am înțeles că ție îți face rău
Și că nu vrei ca să te mai iubesc.
Nu-i dragoste când doar unul iubește,
Accept. Și pot s-o iau de la-nceput
Nu e dorință când unu’ doar dorește,
Degeaba vrut-am eu, dacă n-ai vrut.
Mă scutur de tine, pot fi și toamnă,
Mă-ndrept spre zări de soare mai pline,
Dar lasă-mi sufletul să se aștearnă
Ca să mai plâng-o dată pentru tine.
Partajează asta:
S-ar putea să-ți placă și
Cartea lunii februarie. Ce am citit când am tăcut.
De ziua ta… – Anca R.
8 comentarii
Geo
Superbe versuri!
Katherine
Atat de emotionant si trist… .
Anca, vreau sa incep ziua fericita, ceva mai de inima vesela nu ai? :-))
Glumesc, foarte bun poem!
ancasicartile
:)) am fost “provocată”, am avut tema :))
Katherine
Auleu, inteleg acuma.
Pai te provoc si eu, scrie ceva vesel!
:-))
ancasicartile
Dimineața mea-i perfectă,
Cum ar putea să nu fie?
Domnișoara mea cochetă,
Mi-a prins flori la pălărie.
Cerne frunze ruginite,
Peste oamenii pestriți,
Văd și fețe fericite,
Și zeci de copii cuminți
Ce-aleargă către școală,
Lucruri pentru a-nvăța,
Le e tare dor de doamnă,
Cine-i poate condamna?
Mai citesc un pic din carte,
Beau o gură de cafea,
Îmi las grijile deoparte,
Dimineața-i doar a mea!
Katherine
Gata, sunt vesela. Sarutmana!
🙂 :-*
ancasicartile
E bine așa? 🙂
Katherine
Super!