Italia sub clar de lună, romanul scris de Jennifer Anton și apărut la Editura Creator, mi-a atras atenția când am intrat pe site-ul prietenilor de la Libris. M-am îndrăgostit prima dată de copertă, descrierea părea și ea pe placul meu și gata, am plasat comanda. Cine mă poate judeca?
Italia sub clar de lună ne prezintă povestea unei familii italiene. Plină de dragoste și alegeri dificile, de pierderi și compromisuri, povestea avea un potențial uriaș. Mai ales pentru că autoarea subliniază importanța femeilor în fața istoriei. Personal, mi-aș fi dorit ca povestea să aibă mai multă emoție. Mi s-a părut că autoarea a trecut prin toată povestea ca printr-un jurnal, atingând etape și momente importante, dar neputând să brodeze toată emoția și bucuria de pe marginea ei.
Italia sub clar de lună – o viață plină de așteptare
Dacă nu ar fi fost anumite aspecte ale poveștii, aș fi spus că autoarea nu face decât să descrie situația multora dintre familiile din prezentul nostru. De ce spun asta? Pentru că Ninetta, după ce crește și se îndrăgostește de Pietro, trăiește dorul și experimentează căsătoria la distanță. Pentru că Italia încă învăța să se reconstruiască în anul 1914 și sărăcia lucea peste tot, mulți italieni trăiau fermecați de visul american.
„Nu m-am putut despărți de acest roman italienesc atât de frumos scris, despre femeile care țin femeile împreună în ciuda tuturor necazurilor din timpul conducerii despotice a lui Mussolini. Vă va face să lăcrimați… recomand cu toată căldura această carte epică.” – Angela Petch autor bestselling al The Tuscan Girl
O călătorie lungă cu vaporul îi ducea departe de familie, dar le și permitea să adune bani pentru o viață mai bună în America sau în Italia. Nu toți se reîntorceau acasă, dar reveneau câțiva pentru a-și etala ținutele și obiceiurile americane. Dacă am fi întrebat-o pe Ninetta, distrusă și ea de plecarea peste hotare a fratelui său, am fi aflat că ea nu își dorea să plece niciunde. Mama ei avea nevoie de ea, o pregătea pentru meseria de moașă și transferase pe umerii fiicei sale toate dorințele și visurile ei.
Visuri, dorințe și așteptări
Ninetta se căsătorește cu prietenul ei din copilărie și îndrăznește să viseze la o viață liniștită. Pietro înțelege că ea trebuie să rămână în Italia, alături de mama ei, îi cumpără o casă și o lasă însărcinată. Dar viața ei nu se alinia după tipare prestabilite. Nu ar fi fost posibil în acele vremuri tulburi. Și nu când ai o familie atât de numeroasă. Viața îi dă lovitură după lovitură și Ninetta trebuie să rămână puternică și cu mintea întreagă.
Pietro este nevoit să își respecte contractul de miner și își împarte viața de bărbat căsătorit între venirile în Italia și plecările în America. Nu îi era ușor, dar voia să îi ofere femeii iubite viața pe care o merita. Și spera să o poată aduce pe tărâmul făgăduinței.
Ninetta este moștenitoarea celei supranumite Căpităneasa. Adelasia Argenta – mama Ninettei – nu era o femeie pe care să o enervezi. Cu o constituție robustă, puternică și cu păreri bine definite, Argenta îi aducea pe lume pe toți copiii din împrejurimi. Era moașă și ar fi putut înfrunta pe oricine ar fi fost gata să o oprească. Își dorea ca Ninetta, darul ei special, să îi calce pe urme și să ducă această meserie mai departe.
Ninetta – pierderi și alegeri
Jennifer Anton este moștenitoarea directă a familiei Argenta. Și mă bucur mult că a ales să spună povestea aceasta. Dar – simțeați că vine acest dar, nu? – preocupată fiind să respecte adevărul istoric și să umple golurile lăsate de trecerea timpului, autoarea uită de emoție. Nu ai cum să nu fii implicat emoțional atunci când știi că scrii despre oamenii al căror sânge îl porți în vene.
Deși mă așteptam să atace mai mult și partea istorică, mă bucur că nu a ales să dezvolte atât de mult detaliile acestea. Le-am mai văzut și prin alte cărți, nu vreau să le văd adăugate numai pentru a obține aprecierea cititorilor. Dar partea familiei și bagajul emoțional au venit parcă studiate și prezentate ca un ritm. Ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta. Și îmi pare rău că nu vi-l pot descrie sau cânta. Anul 1914 – Ninetta face asta, asta și asta. Anul 1920 – se întâmplă asta și asta. Și tot așa…
Italia sub clar de lună – dragoste, regăsire și pierderi
V-am spus ce nu mi-a plăcut. Și cred că v-am spus și ce mi-a plăcut. Dacă nu, vă spun că mi-a plăcut iubirea dintre Ninetta și Pietro. Așa cum a fost. Mai ales că m-am regăsit tare mult în ea. Știu ce înseamnă să fii singur în fața greutăților vieții și în fața deciziilor dificile. Mi-ar fi plăcut ca Ninetta să fie mai fermă în fața mamei sale și să își urmeze soțul, dar altfel nu ar mai fi avut povestea acest curs.
Mi-a plăcut că autoarea a ales să fie vocea acestor femei. Rămase să înfrunte greutățile din sânul propriilor familii, ele sunt cele care devin martore mute ale schimbărilor țării natale. Cu foamete, moarte, decizii luate în grabă de oameni mândri și avari după putere și faimă. Și ele: mereu pregătite să aline, să bandajeze, să salveze, să lupte și să ierte. Și să supraviețuiască.
Una peste alta, mă bucur că i-am dat o șansă acestei cărți. Și vă rog să o citiți și voi. Ninetta și Pietro merită o șansă.
Italia sub clar de lună – Jennifer Anton – poate fi cumpărat de pe Libris.
Autor: Jennifer Anton
Editura: EDITURA CREATOR
Nr. pagini: 396
An aparitie: 2022
Colectie: Capucino
Traducator: Luciana Danila
Editie: Necartonata
