Istoria albinelor – Maja Lunde

Istoria albinelor, romanul scris de Maja Lunde și publicat de Humanitas Fiction, este cea de-a doua alegere pentru clubul nostru de carte. Abia aștept discuția de mâine seară! Sunt tare curioasă să aflu dacă și fetelor care participă le mai zumzăie povestea asta în minte. Istoria albinelor este, cu siguranță, o carte care continuă să îți vorbească mult timp de la terminarea ei. Fix ca un borcan cu miere aromată. Iei câte puțin, savurezi și gustul rămâne minute bune prezent în fiecare papilă gustativă.

Deși am mai terminat o carte de când am întors și ultima pagină a poveștii scrisă de Maja Lunde, gândul încă îmi este prins de aceste trei povești atât de frumos împletite. Și nu neapărat la poveste, ci la povestea din spatele poveștii. Are sens ce spun?

Poate că Maja Lunde a vrut să scrie doar atât: o poveste despre albine, despre efectele deciziilor greșite, despre cât de sumbru va arăta viitorul fără aceste micuțe creaturi. Dar eu simt că mai este ceva. Că, dincolo de acest „nectar” aparent, se mai ascunde un strat de polen, unul dulce și de neuitat. Nu știu sigur dacă i-am identificat mesajul, dacă am fost pregătită să văd, să primesc și să înțeleg ce se ascunde în spatele Istoriei albinelor.

Istoria albinelor – trecut, prezent, viitor

Istoria albinelor este un roman încărcat de o trăire și o muzicalitate aparte. Am simțit chimie de la început și am fost gata să mă arunc cu pieptul dezgolit în fața poveștilor care vor veni peste mine. Știam că-mi voi găsi alinarea tot în rândurile scrise de Maja Lunde. Parcă picura miere în fiecare cuvânt. Te înduioșa, te „lipea” de fiecare epocă, de fiecare personaj.

Cu siguranță adorăm cu toții mierea. Cu siguranță ne temem toți de albine. O creatură atât de mică să provoace atâta durere? Dar nu așa-i și viața? Momente de fericire, cununi de spini și de dureri?

Maja Lunde, cred eu, că subliniază legăturile dintre generațiile care se perindă pe acest pământ. Unii construiesc, unii păstrează, alții pot distruge într-o singură clipă. Noi, oamenii, alergăm inconștienți prin viață. Luăm de la natură tot ce putem, acționăm fără să ne gândim la repercusiuni și ne plângem mai apoi când natura ne lovește. Sunt sigură că, albinele ar fi (pentru mulți dintre noi) ultimele vietăți la care ne-am gândi dacă ar fi să se mai construiască vreodată o arcă a lui Noe.

Viitor fără albine. Suntem pregătiți pentru asta?

Dar cum ar fi să ne gândim o clipă la cât de goală ar fi lumea fără ele? Cum ar fi dacă noi ar trebui să ne transformăm în niște „albine” cu două picioare, înarmați cu o pensula specială și am urca din creangă în creangă pentru a poleniza florile? Și Maja Lunde exact așa ne prezintă un posibil viitor. În anul 2098, după un colaps mondial, oamenii sunt angajați pentru a poleniza florile copacilor. Sunt plătiți pentru asta, sancționați pentru fiecare creangă ruptă. Își duc traiul printre șirurile de pomi polenizați artificial.

În 2098 ne întâlnim cu Tao, o tânără mamă care muncește ca polenizator. Desigur, nu-și dorește asta de la viața ei, dar nu poate face alte alegeri. Își dorește ca micuțul Wei-Wen, fiul ei de trei ani, să aibă o altă soartă. Dar timpul ei este limitat, Wei-Wen vrea să se joace și să mănânce, soțul ei vrea să petreacă și el timp cu băiețelul. Nu există nici timp, nici interes pentru studiu.

De la Tao am preluat lecția curajului. Bine, o mamă iubitoare este întotdeauna curajoasă. Iar Tao a trecut prin multe etape dureroase, s-a predat de câteva ori și și-a găsit colacul de salvare: copilul ei.

Istoria albinelor: alegeri și urmări

De la personajul din trecut (anul 1852) am aflat cât de important este să nu renunți. Deși are momente când nu este conștient de propria putere, William ne predă lecția perseverenței. El este cel care joacă aici rolul constructorului, al celui care își dorește să lase o urmă în istorie, dar care uită să lase una în sânul propriei familii.

Iar de la personajul care trăiește într-un an (2007) mai apropiat de cel în care trăim și noi – George – am învățat despre cum să o iei mereu de la capăt după o pierdere. George este cel care încearcă să păstreze ceea ce a primit ca moștenire de familie, cel care dorește să predea mai departe urmașilor săi ferma pe care o îngrijește de atâta vreme.

Istoria albinelor – oricât ai fi de mic, în lume ai rolul și locul tău.

Deși reușitele și dramele din viața personajelor principale, indiferent de anul în care trăiesc, sunt strâns legate de albine și se întrepătrund foarte bine, cred că mesajul general ar fi acesta: oricât ai fi de mic, în lume ai rolul și locul tău. Poți alege să inventezi, să păstrezi sau să distrugi. Cea mai importantă întrebare rămâne: cât ești de pregătit să dai piept cu urmările acțiunilor tale?

„Maja Lunde combină imaginația și cercetarea științifică în acest roman care țintește să transmită un mesaj convingător, un roman plasat într-un trecut sumbru, o modernitate deja condamnată și un viitor distopic.“ – Kirkus Reviews

Nu știu dacă am reușit să vă transmit exact zumzetul emoțiilor mele. Nici dacă v-am convins să aduceți cartea asta mai aproape de voi. Vă spun doar că merită să o citiți, să încercați să-i pătrundeți tainele și să-i cunoașteți toate ramele, reginele, albinele, trântorii. Și îngrijitorii.

Istoria albinelor a apărut la Humanitas Fiction și poate fi comandată de aici.

Titlu: Istoria albinelor

An apariție: 2019

Ediție: I

Pagini: 384

Colecție: Raftul Denisei

Domeniu: literatură

Autor: Maja Lunde

Traducere: Sanda Tomescu Baciu