Întunericul pe care îl știi te pune față în față cu una dintre cele mai mari temeri ale unui părinte: siguranța propriului copil. Oricât ai dori, oricât de prezent ai fi, adevărul este că nu îți poți proteja întotdeauna copilul. Ți-e teamă de orice, ți-e teamă că nu toate situațiile vor depinde de tine și te îngrozești la gândul că ai putea să fii neputincios în fața vieții.
A fost dureros să citesc primele pagini, nici nu am putut concepe schimbul de roluri cu personajul central prezent. Mi-a fost frică, m-au paralizat neputința, groaza și șocul. Și am citit. M-am speriat, mi-am pus mâna la ochi și am continuat să citesc. Îmi doream să prind făptașul, să știu de care monstru voi lipi această vină pentru totdeauna.
Dar, uneori răspunsurile sunt mai periculoase decât întrebările. Oare ești pregătit pentru ele?

Întunericul pe care îl știi – când toți se așteaptă să dai greș
Am citit multe cărți, nu atât de multe și de grele pe cât mi-aș fi dorit, dar am citit mult și voi continua să o fac. Pentru că viața mea ar fi mai goală fără cărți și fără emoțiile pe care cărțile mi le aduc. Deși nu caut să fiu critică și încerc să mă bucur de fiecare lectură, nu mă pot abține din a trasa așteptări dinainte de a pleca la drum. Când am de-a face cu un autor nou pentru mine, sunt atentă la stil, la modul în care alege să își pună în scenă povestea, la modul de creionare al personajelor și trăirilor acestora.
Amy Engel a dozat foarte bine suspansul și mi-a demontat un pic una dintre nemulțumirile mele generale. Numai că, în cazul de față, „clișeul” acesta se potrivește foarte bine în peisaj. Nu am înțeles întotdeauna de ce autorii optează pentru personaje cu familii dezorganizate, cu abuzuri în toate formele, cu consum de droguri sau alcool.
„Intransigent, implacabil și inteligent!“
The Guardian
Dar aici, în Întunericul pe care-l știi, personajele parcă aveau nevoie de acest substrat, dacă îmi este permis să spun așa. De la ei te aștepți cel mai des să deraieze, lor te aștepți să li se întâmple toate nenorocirile, pe ei poți arunca mai bine vina și dezamăgirile. Și în jurul lor a putut Amy Engel să traseze destine, să țeasă abuzuri și trăiri. Cu ei a putut fi tăioasă și crudă.
Între așteptări și realități
Prinsă între șocul crimei și căutările mamei, cu inima îndurerată și sufletul făcut bucăți, aproape că am fost spulberată de vestea aflării identității criminalului. Și nu la modul bun, eliberator. De fapt, cred că am rămas un pic dezamăgită de mobilul crimei, de explicația din spatele acestui act odios. De parcă autoarea nu a mai putut canaliza energie suficientă și către această latură. Sau a așteptat, la fel ca și noi, momentul eliberator al adevărului.
„De la începutul puternic până la finalul șocant, cartea nu încetează nicio clipă să ne surprindă cu nenumăratele sale întorsături de situație.“
Associated Press
În rest, cartea mi-a oferit exact elementele pe care le caut atunci când citesc o carte din acest gen. Am fost confuză, am căutat vinovați, am avut liste de suspecți și de motive, m-am înfuriat și am suferit. Gândurile mele și-au canalizat atenția către Eve și către tot ce se întâmpla când ea după ce a prins contur cel mai înfricoșător coșmar al vieții sale.
Crimă, pierdere, moarte
Eve nu și-a pierdut copilul. Nu l-a uitat undeva și nu l-a regăsit mai târziu. Copilul ei, fetița ei de unsprezece ani, ființa care o ajutase să se schimbe atât de mult, copilul ei a fost omorât cu sânge rece. Aproape decapitată și lăsată într-un parc amărât, pe zăpada rece. Fetița ei și prietena cea mai bună a ei fuseseră omorâte și abandonate, lăsate să strige și să arate cruzimea lumii. Copiii sunt victime ale societății pline de vicii, abuzuri, orgolii și interese meschine.
Eve se trezește aruncată din nou în hăul din care evadase. Fusese crescută într-o rulotă infectă, alături de o mamă preocupată de bărbați și droguri, lipsită de speranță, visuri și așteptări. A greșit, a ales bărbați nepotriviți, a fermecat și și-a oferit trupul. Și apoi a devenit mamă. Și a înțeles că trebuie să îi ofere altceva fiicei sale. Avea față de ea o datorie de onoare: să nu fie ca mama ei.
Întunericul pe care îl știi – abuz, vicii și caractere putrede
Eve nu poate asimila încă vestea morții fiicei sale. Nu poate să se ocupe de înmormântare, de lacrimi și detalii. Trebuie să știe cine îi omorâse copilul, cine îi răpise șansa de a face atâtea lucruri minunate alături de ea. Nu știe de unde să înceapă, poliția ar fi trebuit să desfășoare o anchetă amplă. Dar ea știa că orașul lor era o haltă de pe traseul răufăcătorilor și i-ar fi fost aproape imposibil. Și mai știa și că fiecare locuitor de aici avea multe de ascuns. Dar cine să fie capabil de crimă? Ce polițe i se plăteau?
Păzită de fratele său pentru a nu recurge la vreun gest necugetat, prinsă între șocul de a-și înmormânta copilul, Eve are nevoie să știe adevărul. O datorează micuței sale, și-o datorează ei. Se simte vinovată pentru că știe că adusese în viața lor bărbați nepotriviți, abuzatori și nocivi. Va reuși să dezlege această anchetă? Cine era criminalul?
Mi-a plăcut romanul. Așa cum am spus, a avut doza perfectă de mister, adrenalină și suspans.
Întunericul pe care îl știi a apărut la Editura Nemira și poate fi comandat de aici.
An aparitie: 2021
Colectie: Armada
Editie: Necartonata
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 224
Titlu Original: The Familiar Dark
Traducator: Gabriel Pavel
Mulțumesc pentru impresii. Nu am cartea.