Între surori este un roman cald, perfect pentru vacanță sau pentru zilele în care aveți nevoie de povești emoționante, care par rupte din viața de zi cu zi. Kristin Hannah a dovedit că are abilitatea de a se juca frumos cu emoțiile și stările personajelor sale, dar mai ales cu cele ale cititorilor săi. M-a cucerit de-a lungul timpului cu istoriile sale încărcate de trăiri, cu puterea ei de a transforma fiecare etapă și cu dragostea ei pentru cuvinte. Situații delicate, familii atinse de diverse traume, iubire și pierderea celor dragi. Nu știi niciodată ce te așteaptă în următorul său roman. Dar ești convins că va putea jongla cu emoțiile, că va construi din nou povești capabile să te spulbere sau să te reconstruiască. Și în mai toate te vei regăsi. Nu există alternative. Dai piept cu cele mai mari frici ale tale sau cu cele mai intense trăiri de care sufletul tău este capabil. Nu există cale de mijloc. Hannah scrie cu emoție, cu optimism și cu puterea unui uragan.
Între surori – cuvintele pot fi arme cu două tăișuri
„Autoare a nenumărate bestselleruri, Hannah scrie dialoguri inteligente… ajungând cu nerv și căldură la această concluzie pe care o cunoaștem foarte bine din viață: nu poți fi mulțumit decât dacă accepți că ceilalți nu sunt perfecți.“ Revista People
Cineva m-a întrebat cum a fost cartea asta pentru mine. Aș fi spus mai multe, dar m-am rezumat la „un fel de Aleea cu licurici, dar cu surori”. Da, seamănă un pic, cel puțin așa a fost pentru mine. Doar că, de data asta, autoarea a subliniat cât de grele pot fi uneori relațiile în sânul unei familii. Nu știu cum este la voi, dar mie îmi este cel mai greu să vorbesc cu cei din familia mea despre anumite lucruri. Îmi este cel mai greu să găsesc calea spre ei, să îmi exteriorizez sentimentele sau să le accept și să îi fac să îmi accepte deciziile. Cred că ne stabilim limitele prea sus și avem nevoie aproape întotdeauna de oameni care să le atingă sau să tindă spre ele. Noi, ca și existență, căutăm prefecțiunea, oamenii care se apropie cel mai mult de standardele noastre. Dar nu cumva avem fiecare propriul filtru de valori? Prefecțiunea mea poate fi imperfecțiunea ta. Normalul meu poate fi ciudat pentru altcineva.
Cum păstrăm oamenii în viața noastră? Aplicându-le setul nostru de valori sau acceptându-l pe al lor? Oamenii nu sunt perfecți pentru că sunt perfecți. Sunt perfecți în imperfecțiunea lor. Ar trebui să ne coborâm standardele, să ne bucurăm mai mult de viață, să renunțăm la a mai lipi etichete de fiecare om pe care îl întâlnim în cale. Cum ar fi să trăim într-o lume standard, perfect așezată? Plictisitor, nu? Poate că în asta stă frumusețea vieții. În imprevizibilitatea ei. În dragostea la prima vedere, în sărutul pe care îl dăm unui necunoscut, în deciziile care răstoarnă orice principiu, în frâiele rupte și în dansurile lipsite de inhibiție. În nopțile cu lună plină, în brațele unui tip pe care l-am cunoscut de puțin timp, în căsătoriile aranjate pe fugă, în hainele colorate și în râsul strident.
Decizii și așteptări
„Hannah are un adevărat dar de a explora psihologia personajelor ei și de a sublinia nuanțele sentimentelor.“ The Washington Post
Meghann Dontes și Claire – surori de mamă. Diferite până în măduva oaselor, despărțite de o decizie pe care sora mai mare o luase în urmă cu câiva ani.
Meghann este o avocată de succes, specializată în divorțuri. Nu ar fi existat un om mai potrivit pentru asta. Meghann aproape că decretase înterzis iubirii. Viața ei era simplă, atent calculată: munca de la birou, vizitele la psihoterapeut (pe care le detesta) și nopțile pe care le petrecea în brațele unor necunoscuți. Nu se lega sentimental niciodată de nimeni, nu exista o a doua noapte cu același bărbat și nu știa cum să lase zidurile jos nici măcar în fața lui Claire, singurul om pe care îl iubise cu adevărat.
Meghann și Claire fuseseră crescute de o mamă iresponsabilă. Doamne, ce femeie nesueferită! Nu am putut deloc să o înțeleg și să o accept. Pentru că și Meghann era aproape un copil, Claire fusese dusă la tatăl său natural. Noțiunea lor de familie, chiar dacă asta presupunea două fetițe neajutorate, este spulberată și cele două surori nu vor ști să mai găsească drumul una spre cealaltă. Claire trăiește pentru pensiunea pe care o conduce, Meghann se dedică muncii de la birou.
Doar că, așa cum iubește viațaa să facă, drumul lor nu este unul lipsit de evenimente. Meghann profită de puținele ei zile libere și încearcă să o determine pe Claire să renunțe la planurile ei nebunești de a se căsători cu un bărbat pe care îl știa de puțină vreme. Meghann nu crede în dragoste la prima vedere, nu crede în bărbatul perfect și nu crede în „fericiți până la adânci bătrâneți”.
Între surori – calea către împăcare
Claire are o poveste emoționantă, nu am putut rămâne indiferentă la ea. Dar atenția mea a fost concentrată pe Meghann. Mi-am dorit de la început ca ea să primească de la viață câteva lecții majore. Avea nevoie să se scuture bine de toate sarcinile stresante pe care și le trasa, trebuia să revină cu picioarele pe pământ, departe de stratul de nori perfecți în care iubea să stea cu capul.
Drumul lor nu este unul ușor, deciziile sunt dureroase și cuvintele sunt folosite pentru a alina și a răni. Dar mi-a plăcut să stau lângă ele. Am regretat încă o dată că nu am o soră. Am tânjit întotdeauna după relația aia specială.
M-am bucurat de modul în care autoarea a împletit momentele de relaxare cu cele de tensiune în stare pură. M-am temut pentru întorsăturile de situație care ar fi putut surveni, dar autoarea a avut grijă de latura mea sensibilă. Între surori este o poveste înduioșătoare, plină de emoție și dragoste!
Între surori a apărut la Editura Litera, poate fi comandată de aici. Eu v-o recomand cu mult drag!
Data apariției: Jun 2020
Tip copertă:Broșată
