Într-o noapte cu o mie de stele, romanul scris de Andrea Yaryura Clark și publicat de Editura Univers, are o copertă superbă, superbă. Sunteți de acord cu mine? Dacă nu aș fi citit descrierea, puteam să jur că mă voi aventura pe meleaguri arăbești. Nu știu de ce îmi dădea senzația de deșert, cămile, iubiri interzise și haine colorate, din țesături scumpe, brodate cu fire de aur.

M-am bucurat și mai mult să văd însă că voi păși prin Argentina, că-i voi cunoaște o bucată de istorie și că mă voi încărca de bucuria cu care argentinienii își trăiesc viața și-și consumă iubirile. Nu cunoșteam foarte mult despre istoria Argentinei și nici despre mișcările politice. De aceea – dar și pentru că iubesc ficțiunile istorice – m-am așteptat să primesc mai multe trimiteri către evenimentele reale, cât și mai multe explicații despre cursul real al acestei națiuni.

Însă, deși material ar fi avut suficient, autoarea a rămas tot timpul deasupra evenimentelor, preferând să galopeze printre cele evocate sau să rămână în gardă, mereu la suprafața adevărului, fără să sondeze în profunzime, acolo unde oamenii și-au pierdut viețile și mamele și-au pierdut copiii.

Într-o noapte cu o mie de stele
Într-o noapte cu o mie de stele

Într-o noapte cu o mie de stele – dragoste și alegeri

Într-o noapte cu o mie de stele este o poveste despre căutări, răspunsuri, temeri, război, politică, dragoste, istorie și oamenii implicați în toate. Este o călătorie pe care o simți intens în primele rânduri și pentru care speri că zeii literari vor așeza un final echitabil, potrivit pentru victimele unor conjuncturi pe care destinul alege să le complice. Deși începutul a fost unul extrem de plăcut, promițător și încărcat de suspans, vraja s-a risipit treptat și am avut senzația că autoarea scrie cu pedala de frână apăsată tot la câteva secunde.

Povestea de dragoste, cea care ne poartă în trecut, vine peste cititori ca o ploaie de vară: neașteptată, plăcută, plină de promisiuni. I-am crezut pe Santiago și Valentina atunci când și-au declarat iubirea. Și eu cred în dragoste la prima vedere și cred că unele povești sunt menite să se întâmple, nu să fie explicate. Însă, dacă mă întrebați pe mine, poveștii lor îi lipsește emoția. Nu se simte nici dragostea, nici interesul, nici puterea legăturii cu iz de revelație pentru întreaga existență. Niște așteptări nerealiste, niște decizii luate în grabă, niște marionete prinse în plasa altora, ghidate după bunul interes al maestrului păpușar.

Fantomele trecutului și spiritele prezentului

Paloma – fiica lui Santiago – s-a dovedit a fi cel mai enervant personaj pe care l-am întâlnit în ultima vreme. Și să țineți cont că aici e strict chestiune de gusturi. I-am înțeles căutările și i-am acceptat revolta. Dar nu atitudinea după ce a descoperit toate răspunsurile. Poate vârsta fragedă, poate lipsa experienței, poate dezamăgirea pentru faptele celor din jur… Poate toate adunate laolaltă, în bulgărele amar al trădării, au cântărit prea greu în concluziile  sale.

Însă, așa cum am spus mai sus, cred că nimeni nu a meritat atitudinea ei și tânăra mi-a lăsat impresia că nu a înțeles o secundă dragostea și sacrificiul din spatele deciziilor părinților săi. Nu am fost de acord nici eu permanent cu ei, nici cu modul rezervat al lui Santiago de a trata lucrurile. Însă, în ceea ce privește trecutul său, cred că Santiago a procedat corect. Chiar și el a fost o muscă în plasa țesută de păianjenul cu două picioare.

Despre Santiago se pot spune multe, dar nu că nu a iubit-o pe Valentina. Ce bărbat ar construi o casă conspirativă pentru o femeie și pentru siguranța acesteia? Asta deși el dorise să se mențină într-o tabără neutră. Nu a putut acționa ca Elveția în această situație. Dragostea atârna prea greu în deciziile sale și de Valentina îl legau prea multe promisiuni.

Douăzeci de ani mai târziu, Santiago este pe cale să fie numit ambasador al Argentinei în America și își dorește mai mult ca niciodată ca trecutul să-i rămână trecut. Nu la fel crede și Paloma, mai ales că unii prieteni de familie spun că Santiago ar trebui să fie mândru de tot ceea ce a realizat pentru Argentina și oamenii care au avut curaj să se împotrivească unui regim asupritor.

Într-o noapte cu o mie de stele – nu toate răspunsurile au fost găsite

Andrea Yaryura Clark a abordat în romanul său încă un subiect despre care aș vrea să mai citesc: mamele care-și cer și-și caută dreptatea. Sunt cunoscute pentru orotestele lor din piețe, pentru durerea pe care nu au obosit să și-o strige, pentru nevoia lor de adevar. Copiii le-au fost luați și dați spre adopție, abuziv și fără drept de apel. Despre durerea lor scrie câteva rânduri autoarea și cred că un astfel de subiect își merită atenția și povestea sa.

Într-o noapte cu o mie de stele a fost o călătorie interesantă, dar prea des întreruptă, din punctul meu de vedere. Se simte o ușoară stângăcie în redarea faptelor și acest lucru nu mi-a permis să mă conectez nici cu povestea, nici cu personajele. Nu regret că am citit-o. Au fost și pasaje în care m-am pierdut în plasa minciunilor și a durerii.

Într-o noapte cu o mie de stele a apărut la Editura Univers și poate fi cumpărată de aici.

Ficțiune

Broșată, 416 pag

Traducere: Oana-Celia Gheorghiu

 

Lasă un răspuns