Întoarcerea acasă, cea mai nouă carte scrisă de Kate Morton, este o tapiserie bogată, țesută cu migală, pricepere și măiestrie. Un periplu prin trecut și prezent, prin destine diferite, încărcate de episoade dulci și amare; ținute laolaltă împreună de niște fire grosolane, țesute de mâini strângace.
Am așteptat cu nerăbdare această poveste. Prea mi-era dor de puterea pe care o încorporează Kate Morton în cuvinte și în oamenii pe care îi construiește de la zero, cu calități și defecte. Deși îi cunosc tiparul pe de rost aproape și văd că nu obosește să „lucreze” tot după un desen bine stabilit, nu știu niciodată la ce să mă aștept de la ea. Nu cu adevărat. Umple spațiile, legăturile, golurile. Atașează informații și detalii, le unește numai pentru a le desface câteva pagini mai încolo.
Întoarcerea acasă – despre regăsire și cunoaștere
„Tuturor, chiar și celor mai buni dintre noi, ni se întâmplă lucruri rele, dar nu trebuie să le lăsăm să ne copleșească. Viața nu decurge întotdeauna așa cum am vrea, dar totul se rezolvă până la urmă.”
Kate Morton este recunoscută deja pentru modul încântător în care alege să împletească două povești, două fire narative, total diferite, aparent fără nici o legătură între ele. Lucruri la care nici nu te-ai fi gândit, legături pe care nici nu le-ai văzut înfiripându-de, cad la locul lor, vrăjite parcă de scriitura și farmecul autoarei. Deși lucrează după același tipar, cursa amintirilor și valurile abătute peste puntea trecut-prezent, parcă totul a fost mai clar de data asta.
Și nu s-a întâmplat așa pentru că deja îi cunoșteam talentul cu care adună, țese, lipește fire și bucăți de destin. Ci pentru că am avut un teren comun: acasă. Numai rostind cuvântul ăsta simți o căldură aparte, numai gândindu-te un pic la tot ce înseamnă acasă și deja te aventurezi diferit în toată această călătorie. Și, se prea poate, să fie „vinovat” de faptul că am așezat mai repede piesele la locul lor și faptul că, de data asta, autoarea a „zidit” povestea mult mai la suprafață. A lăsat niște ziduri transparente, fără să le mai încarce de istorii personale. Astfel, ne-a permis să tragem cu ochiul către un „și ce-ar fi dacă” sau un „sunt sigură că asta este legătura”.
Istorii personale, adevăruri corozive și secrete care macină
Înainte să vă trasez câteva linii despre povestea scrisă de Kate Morton, aș vrea să vă spun că s-ar putea descurca foarte bine să schimbe registrul și să scrie thriller. Are capacitatea asta de a întoarce drama pe dos, de a presăra suspans și rânduri încărcate de emoție, durere și îndoială. Nu știu până unde va alege să meargă cu „tiparul” de care vă spuneam mai sus. Cert este că încă poate scrie povești la fel de pline de farmec, esență și savoare.
„La vremea aceea, oamenii erau mai înțelepți și mai puțin egoiști. Ei știau că fac parte dintr-o linie neîntreruptă, nu sunt nici începutul, nici mijlocul sau sfârșitul ei.”
De ce vă spuneam că poate scrie thriller? Pentru că a plasat în povestea asta o istorie zguduitoare. Și a știut cum să ascundă atât de bine sub noianul de cuvinte adevărul. Dacă riscai deschiderea unei „anchete” în nume propriu, te loveai de ziduri, de posibilități și de tăcere. Nimeni nu a văzut nimic, nimeni nu știe nimic. Pământul a înghițit adevărul, casa și natura au rămas martori muți.
Dacă aș fi autor, aș da voce caselor. Pereții lor au văzut atâtea, au înghițit o tonă de săruturi, o mulțime de adevăruri păstrate ascunse de ceilalți, au izolat o sumedenie de idile și au îngropat mii de povești de dragoste. Le-aș da voce și le-aș ajuta să descojească straturile adevărului, adesea acoperite cu zugrăveală nouă sau un nume pompos. Le-aș lua greutatea generațiilor de pe umeri și le-aș lăsa să-și urle mărturiile.
Întoarcerea acasă – cât putem risca pentru cei dragi?
Adelaide Hills, 1959, ajunul Crăciunului. Un picnic la sfârșitul unei zile caniculare și câteva clipe petrecute în compania celor patru copii. Nu sună nimic rău pentru Isabel Turner. Ar fi ca o escapadă de la tot ce însemna viața ei în ultima vreme. Ca o gură de aer în mijlocul deșertului care-i devenise cocon. Maternitatea, singurătatea, neîmplinirea, îi măcinau sufletul femeii și, cel cu care ar fi trebuit să împartă totul, nu era niciodată acasă.
Însă picnicul familiei Turner rămâne în istorie. Și nu în cel mai frumos mod cu putință. Din contră. Sunt găsiți morți, la umbra pomului sub care aleseră să se ascundă de soarele australian. Ipotezele nu întârzie să apară și toată lumea, deși șocată inițial de tragedia abătută peste familie, caută acum semne în comportamentul femeii. Unii o cred capabilă pe Isabel de a curma viețile pruncilor săi, alții cred că a fost doar un accident nefericit. Adevărul trebuie să iasă la lumină. Dar cărarea lui este pavată cu „bune intenții”, secrete, minciuni, tăcere și întuneric. Oare va reuși vreodată să răzbată și să fie descoperit?
2018 – prezent
Deși fugim în lume și rămânem uneori ancorați de promisiunile unui mai bine, gândul ne este întotdeauna acasă, la ceea ce lăsăm în urmă, la ceea ce închidem cu lacăte mari, la ceea ce ferecăm cu lanțuri grele în sufletul nostru. Deși fusese nevoită să părăsească Australia, Jess păstrase întotdeauna o bucată din acasă în interiorul ei. Acasă era bunica, femeia care o crescuse și care-i fusese mamă. Acum, pentru că bunica suferise un accident, Jess este nevoită să se întoarcă acasă.
Are multe lucruri de pus la punct, dar vrea să scrie și un articol care să îi asigure notorietatea și viitorul. Alege să scrie despre acasă, despre ce înseamnă să te întorci la rădăcinile tale și la ce cunoști. Însă, pentru a face asta, Jess este nevoită să dea la o parte pânzele de păianjen țesute peste adevăr și peste istoria propriei familii. Bunica ei păstrase bine încuiate amintirile din viața anterioară. Acum, pentru a lăsa adevărul să își găsească drumul, Jess trebuie să o convingă să o ajute să-l descifreze și să așeze evenimentele în ordine. Misiunea pare ușoară, dar vă asigur că totul se complică de la mutare la mutare.
Întoarcerea acasă – emoții, deznădejde și iubire
Aș vrea să închei articolul cu ceva ce am găsit în carte și care rezumă perfect întrega experiență:
„Era efectul magiei cărților, alchimia ciudată care permitea minții omenești să prefacă cerneala neagră de pe hârtie într-o lume vie.”
Cartea asta se trăiește, picătură cu picătură, dezvăluire cu dezvăluire. Iar voi vă veți simți acasă, printre promisiuni și nevoi, printre sentimente și regrete, printre alegeri și traume scrise cu sânge.
Întoarcerea acasă a apărut la Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei, și poate fi comandată de aici.
Titlu: Întoarcerea acasă
An apariție: 2023
Ediție: I
Pagini: 568
Colecție: Raftul Denisei
Domeniu: literatură
Autor: Kate Morton
Traducere: Sînziana Dragoş
