Întoarcerea acasă/ Home again – Kristin Hannah ***Recenzie

Deși îmi propusesem ca în luna Decembrie să citesc mai multe cărți cu tematică specifică sărbătorilor de iarnă, nu prea am reușit. Cartea asta s-a terminat cu un brad de Crăciun pe fundal, zăpadă și luminițe. Așa că mă felicit pentru alegere. 🙂

Mi-a răscolit sufletul, mi-a stârnit lacrimi și mii de emoții. Miracole, iertare, nedreptate, sacrificiu și destin. Pentru unii există un prea târziu, alții primesc a doua șansă. Dar toți au un preț de plătit.

Cât de ușor uităm că nu vom fi aici pentru totdeauna, că cei din jurul nostru pot pleca spre ceruri prea devreme iar noi ne topim de durere și de regrete. Durere pentru ultimul ” te iubesc” nespus, pentru ultima îmbrățișare pierdută sau pentru ultimele vorbe aruncate la nervi. Că unii trăiesc amăgindu-se, că iubesc distracția și râd de clipele petrecute în tăcere savurând o ceașcă de ciocolată caldă alături de cineva drag, oricine ar fi. Se mint că nu vor îmbrățișări, sunt prea mari pentru dulcegării…dar ar vrea numai o clipă, un singur minut în care să poată simți mirosul cald, mirosul pielii cuiva pe care l-a iubit, să rostească ultima dată cuvintele care nu au reușit nicicând să le spună.

Că poate uneori e bine să mergi și să discuți, să petreci timp și să asculți, să vii cu un pahar de vin, vin din ăla ” vin ca să te strâng la piept”, ” vin ca să râdem de amintiri și să facem altele noi”, ” vin că sufletului meu îi este sete de tine”.

A fost așa ca o lecție de viață. Poate ușor neverosimilă, dar dedesubturile, ideile, luptele interioare, relația zbuciumată copil- părinte, traumele copilăriei care marchează suflete de adulți rătăciți, astea sunt rupte din realitate, le-am trăit și eu, și tu, și el sau ea.

***

Doi frați, Angel și Francis, tot timpul în antiteză. Angel nu era un înger după cum îi spune numele. Angel era păcătosul, perdantul, depravatul, bețivul. Francis era biletul mamei lui spre rai, asta în concepția unei femei a cărei stare naturală era beția. Tot timpul în luptă pentru atenția mamei, Angel vede în fratele lui tot ce nu ar putea deveni el vreodată. Singurul lui lucru bun era relația cu Madelaine, fiica unui om puternic și bogat.

Deși trăise cu ea o poveste adolescentină de iubire și o mai lasă și însărcinată, Angel ” vinde” relația lor pe 10.000 de dolari- atât îi oferise tatăl ei ca să dispară din viața fiicei lui. Îi distrugea viitorul. A plecat călare pe o Harley Davidson departe de familia dezbinată pe care o avea, lăsând în urmă tot ce iubea.

Frances a rămas și a ajuns preot. Timp de 16 ani a fost acolo lângă Madelaine și Lina- fiica ei și a lui Angel. Au creat amintiri, momente și o relație specială, fiind singurul bărbat din viața lor. O iubise pe Madelaine întotdeauna, dar condiția lui de preot îl împiedicase să-și mărturisească sentimentele reale.

Madeleine era cardiolog și timpul petrecut la spital o apropiase de o carieră strălucită și de pacienți dar o îndepărtase de fiica ei. Lina, o adolescentă rebelă, făcea tot ce putea pentru a atrage atenția. Moștenind caracterul tatălui său , Lina vede și mai mult cât de diferită e de mama ei- cardiologul rece, serios și detașat. Simțind că nu are identitate, fără rădăcini, Lina se comportă pe zi ce trece mai urât. Numai Francis este mereu lângă ea, mereu pregătit să o îndrume și să o îmbrățișeze.

Angel DeMarco reușise să capteze atenția. Nu numai familiei, ci a întregii lumi. Era un actor faimos, un drogat, un alcoolic și un afemeiat. Inima lui era goală și mai bolnavă pe zi ce trece.
În urma ultimului atac de cord, care aproape îl omoară, Angel e nevoit să ajungă acolo de unde a plecat…acasă.

Dar este el oare gata să rupă cei 16 ani de tăcere? Să spună tot ce nu a avut curaj în urmă cu atâția ani?
Dar și care este modul în care cele două femei îi vor avea pe cei doi bărbați pe care i-au iubit întotdeauna în viața lor, vă invit să descoperiți!

***

Cartea m-a surprins la început, apoi m-a înfuriat și m-a făcut să plâng, știți deja că sunt o plângăcioasă. Am învățat despre efemeritate, despre iertare, despre prietenie, despre dragostea necondiționată și despre oamenii speciali care lasă urme în viață și în suflet.

Am asistat la lupta unei mame de a aduce copilul iubit pe calea cea bună. Am înțeles că oricât de mult l-ai iubi, răsfățul nu demonstrează iubirea, altceva o face. Am învățat să nu mai las clipele să treacă, să nu las nici o zi să apună fără o îmbrățișare sau un cuvânt bun, să creez amintiri nu doar la nivelul memoriei ci să mă înconjor de amintiri palpabile.

Am înțeles cât sunt de speciali atât oamenii care trec printr-un transplant, nu e ușor să simți ceva străin, ceva ce nu e al tău dar și cât sunt de puternici oamenii care acceptă donarea organelor. O carte care merită cu siguranță să fie citită, o carte care îți arată că uneori e prea târziu și că miracolele există, e suficient doar să crezi.