Întoarce-te la mine (I+II) – Simona Lungu, recenzie

Întoarce-te la mine nu este doar o poveste de dragoste. Este povestea unei generații, generație care a fost victima unui război ce a îngenuncheat trupuri și a sfărâmat suflete. Generații de sacrificiu, vieți pierdute într-un joc prostesc al orgoliilor celor din sferele înalte ale puterii. Și, după ce cerni toate aceste evenimente, rămâne povestea unei vieți, a unei iubiri care nu și-ar mai găsi corespondent în zilele noastre.

Cărțile cele mai frumoase sunt cele pe care le citești fără să te aștepți la ceva anume. Auzisem de cărțile semnate de Simona Lungu, citisem câteva păreri pe diagonală. Ieri le-am primit și eu. Și, conform unui obicei pe care mi l-am făcut în ultima vreme, am citit primele pagini. Am deschis cartea și am parcurs primele capitole. Mi-a dispărut subit cuta dintre sprâncene. Am mai citit un capitol, încă unul, încă unul. Aseară, gândul mi se tot întorcea la povestea pe care o lăsasem în urmă. Mi-am ascultat sufletul și am adus cartea din nou lângă mine. Am terminat primul volum de dimineață. Acum, când încerc să scriu aceste rânduri, sunt la cincisprezece minute de la terminarea lecturii celui de-al doilea roman.

Întoarce-te la mine – povestea unei promisiuni

Știți cât de cârcotașă pot fi uneori, nu? Cu volumele astea nu pot fi. Am primit doza perfectă de poveste de viață, dragoste, dramă personală, putere, prietenie. Și toate puse laolaltă de o mână care a știut cum să le suprindă esența și emoția. Simona Lungu nu numai că te atrage în poveste, dar te face să simți, să trăiești aievea povestea lor. O face reală, aproape că ți-i poți imagina la plimbare, umăr lângă umăr, pe faleza de la malul mării.

Am mers mai departe cu imaginația și am închis o clipă ochii. Mi i-am închipuit în Cazinoul din Constanța. Nealterat de patina vremii, fermecător și impunător, clinchetul de pahare, muzica de pe discurile de vinil și râsetele îi umplu toate unghiurile. Ei dansează, pierduți unul în privirea celuilalt. Dragostea lor este tot ce contează. Și ziua de mâine. Și-n colțul ochilor, dincolo de lacrimi, atârnă speranța. Speranța unui viitor alterat numai de obuze, alarme și ordine dictate pe un ton impunător.

Dragoste și dăruire – e de ajuns?

A trecut ceva vreme de când am terminat în lacrimi o carte. Simona Lungu a reușit să îmi pună lacrimi în ochi și un oftat ce poate fi tradus prin „ce frumoasă e dragostea”! În secret, tânjesc după un astfel de final și în viața mea. O clipă, mi-am închipuit că sunt Ana și am căutat, cu mintea, ochii în care să mă pierd. E dătătoare de speranță cartea asta, de emoții din alea pure. Nu de puține ori m-am oprit să îmi imaginez farmecul vremurilor de altă dată.

Iubitoare de ficțiune istorică, mereu mi-am dorit să citesc o carte cu acțiunea plasată în România afectată de Războaiele Mondiale. De curând, am citit o astfel de carte, cu acțiunea în București. Cum nu cunosc orașul foarte bine, mi-a fost greu să plasez personajele pe străzile micului Paris. De data asta, acțiunea este plasată în Constanța, orașul de care m-am îndrăgostit. Mi-a fost mai ușor să stabilesc legături cu personajele, să le urmăresc în goana lor pentru supraviețuire.

Întoarce-te la mine – povestea unui om care a iubit

Ana Stanciu este un personaj pe care îl voi păstra multă vreme în suflet. Își pierde părinții în bombardamentele din Constanța și este luată, de milă, de o mătușa din partea tatălui său. Prinsă între sentimentul de singurătate și cel de vină, Ana cade pradă celei mai negre perioade din viața sa. Din păcate, vremurile nu îi permiteau să zacă fără să facă nimic. Se declanșase lupta pentru supraviețuire, oamenii deja trăiau cu teama atârnată de gât.

Așa ajunge să lucreze într-o casa ocupată de nazisți, la bucătărie, alături de mătușa sa. Orele de activitate fizică îi mai alungau din gândurile sumbre. Nu era fericită, dar va avea curând motive pentru a se agăța de viață.

Se reîntâlnește cu Ștefan, un fost coleg de școală. Nu numai ea căuta motive pentru a rămâne în viață. Ștefan este unul din tinerii care au fost chemați la arme. Sângele multora dintre ei a udat pământul. Orice promisiune, orice iluzie, orice strop de dragoste îi obliga să facă orice pentru a supraviețui. Și Ana se dovedește a fi cel mai bun motiv pentru el.

Numai că, dincolo de bariera ridicată de limbă și statut, Ana se îndrăgostește de un ofițer nazist. Bruch era cunoscut pentru temperamentul lui dur. Om serios, care parcă nu învățase să zâmbească, Bruch nu este omul jumătăților de măsură. Își aduce în casa ocupată soția și fiul, pe care îi ține departe de ochii celor care ar fi putut să le facă rău. Devenind dădaca fiului lui Bruch, Ana este obligată să petreacă și mai mult timp în preajma lui. Oare îi putea face față?

Întoarce-te la mine – o poveste cât o lecție de viață

Mă abțin cu greu să nu dau detalii despre acțiunea din carte. Vă spun doar că veți urmări parcursul unui om transformat de dragoste. Veți strânge din pumni și veți scrâșni din dinți când veți vedea piedicile și jocurile de culise. Veți suferi alături de personaje și vă veți lăsa sufletul să fie martorul iubirii lor, o iubire care se întărește cu fiecare zi pe care o depășește.

Nimic nu a fost ușor pentru Ana. A pierdut de câteva ori tot ce a avut, s-a reinventat și a devenit mai puternică pentru oamenii care depindeau de ea. Nu a avut răgaz să își plângă de milă. A avut însă timp să iubească și puterea de a se lăsa iubită…

Mi-au plăcut foarte mult amândouă volumele! Nu am să le pot da din bibliotecă, și-au câștigat locul lor. Mă temeam de volumul doi, credeam că nu se va ridica la înălțimea primului. Dar autoarea a știut să echilibreze situația și a oferit suficiente emoții cititorilor săi. Mi-a fost și mai dragă Ana și am admirat puterea ei. Cum a iubit Ana, mai rar iubește cineva astăzi…

Aveam nevoie de o astfel de poveste. Nici nu am știut cât de dor mi-era de una…

Recomand cu mult drag!

Părerea de pe Facebook

Vi s-a întâmplat vreodată să citiți primele pagini ale unei cărți doar din curiozitatea de a vedea ce vă așteaptă? Eu fac așa cu aproape toate cărțile care ajung în biblioteca mea.
Așa am făcut și cu Întoarce-te la mine. Și m-am trezit astăzi citind volumul doi.
Cărțile astea sunt altceva. Departe de toate subiectele abordate astăzi, Întoarce-te la mine evidențiază frumusețea iubirilor de altă dată.
Constanța, România. Un oraș bombardat. O țară care oferă sprijin naziștilor doar pentru a-l retrage mai târziu. În mijlocul acestor evenimente înflorește o poveste de iubire.
Ușor de condamnat povestea lor. Și asta pentru că fac parte din tabere adverse.

Nu am mai citit de multă vreme o poveste atât de „lipicioasă”. Te prinde de la primele pagini, te miri mai mult cu fiecare rând pe care îl citești. Stilul Simonei este unul aerisit, fluid, catifelat.

Nu am pornit la drum cu așteptări. Și poate de asta farmecul ei este de zeci de ori mai apreciat.

Cărțile poartă semnătura Simonei Lungu. Au apărut la Editura Bookzone și pot fi achiziționate de aici. (aveți astăzi reducere de 50 % – doar 39 de lei ambele volume)