Insula femeilor mării m-a primit cu brațele deschise. Nu știam de existența ei și obiceiurile locale nu-mi erau deloc cunoscute. Însă insula – sau poate zeița locală și suita ei de supuse – mi-a permis să acostez aici, pe malul sărutat de vânturi și tradiții. Vitregia sorții femeilor insulei m-a izbit mai tare decât valurile oceanului. A fost o primă ciocnire violentă, încărcată de emoție și freamăt. Mi-era clar că nimic nu va fi ușor aici. Că viața și timpul au pregătite o mulțime de încercări și de piedici pentru ele, pentru mine, pentru oricine dispus să dea la o parte cortina grea a unei altfel de existențe, a unui alt soi de normalitate.
Insula nu m-a trecut prin testele specifice unei haenyeo, dar mi-a permis accesul într-o lume pe care nu o cunoșteam deloc. M-a lăsat să mă alătur familiilor care se conduceau după alte reguli, să mă scufund pentru a „culege” mâncare din câmpurile umede, să port costumul alb, care atesta un statut special, dar și o condamnare la o viață prinsă între pământ și ape.
„ – Fiecare femeie care intră în mare poartă un sicriu în spate, le-a avertizat pe femeile de față. În această lume, în lumea subacvatică, purtăm povara unei vieți grele. Suntem în trecere între viață și moarte în fiecare zi.”
Insula femeilor mării – pierderi și încercări
Insula femeilor mării nu a însemnat prima mea întâlnire cu Lisa See. Îi cunoșteam capacitatea de a surprinde părțile tăioase, frumusețea, bogăția, intensitatea culturii asiatice. Știam că-i poate îmblânzi laturile ascuțite, punctele diferite. Că-i poate adăuga arome speciale pentru a o face mai digerabilă pentru noi, cei care gustăm periodic din această infuzie.
Despre cultura femeilor de pe insula coreeană Jeju nu știam nimic. Iar povestea Lisei See a fost imboldul meu pentru a căuta mai multe despre comunitatea de acolo, despre istoria din spatele tradițiilor unei haenyeo (femeie care se scufundă, fără aparatură specială, pentru a culege alge/animale marine/fructe de mare pentru comerț sau consum propriu). Dincolo de subiectul absolut minunat, eu am rămas impresionată de puterea acestor femei, de capacitatea lor de a-și antrena corpul pentru a rezista la temperaturile de iarnă, dar și de legătura lor absolut magică și plină de respect cu natura.
Nu există aici o exploatare a resurselor oferite de natură, nici acțiuni gândite în defavoarea mediului înconjurător. Există o armonie pe care autoarea nu o împinge în fața cititorilor. O lasă să plutească, să învăluie atmosfera, fix așa cum se întâmplă și pe insula Jeju, cu familiile femeilor de acolo. Poate de asta te simți confortabil de la primul rând. Poate că această relație de respect, născută pe neașteptate, este și cea care obligă cititorul să privească întregul tablou prin altă lentilă.
Insula femeilor mării – prietenie, soartă, moarte
„Marea este mai bună decât o mamă. Poți să-ți iubești mama, dar ea tot te poate părăsi. Poți iubi sau urî marea, dar ea va fi mereu acolo. Totdeauna. Marea a fost centrul vieții ei. A hrănit-o și a furat de la ea, dar nu a părăsit-o niciodată.”
Insula femeilor mării este o insulă pe care lucrurile se întâmplă diferit. Femeile sunt adevăratele conducătoare ale gospodăriilor, ele lăsându-și copiii și casa în grija bărbaților, plecând pentru a se scufunda și a culege de pe fundul apelor fructe și animale marine. Sunt în continuare mame și femei, dar activitatea lor nu este pusă pe pauză nici de sarcini, nici de lăuzie, nici de sângerările lunare, nici de sugari. Indiferent de condițiile climatice, femeile haenyeo se scufundă și își poartă plasele atârnate de spate.
Aici, în mijlocul lor, le găsim pe tinerele Young-sook și Mi-ja, ambele provenind din familii extrem de diferite. Cu japonezii urmărindu-le fiecare mișcare, coreenii sunt nevoiți să se adapteze continuu, să le accepte tratamentele și regulile, să fie martorii îngenunchierii unei națiuni, unor tradiții și unor credințe împământenite. Young-sook avea o familie obișnuită, cu venituri modeste și frați pe care să se poată baza. Mama ei era conducătoarea grupului de haenyeo – iar asta însemna o mare presiune așezată pe umerii fetei – și Young-sook știa că toate privirile vor fi îndreptate în direcția ei.
Mi-ja nu avusese la fel de mult noroc în viață. Fiica unui coreean devenit colaborator al japonezilor, Mi-ja rămasese orfană și fusese încredințată unor rude apropiate. Privită ca un fel de dușman al propriului popor, Mi-ja ajunge să fure mâncare de pe câmpurile familiei lui Young-sook. Deși ar fi putut să o pedepsească, familia lui Young-sook alege să o primească în sânul familiei pe Mi-ja, să o facă să se simtă iubită și înțeleasă.
„Cum ar putea să plece de acolo? Casa aceea este cuibul în care își ascunde bucuria, râsul, tristețile și regretele din viața ei.”
Insula femeilor mării – prietenie și legături speciale
„Este de datoria noastră să fim păstrătoarele și paznicele mării. Dacă ne protejăm câmpurile umede, acestea vor continua să ne ofere hrană.”
Ocupația japoneză -urmată de cea americană- învăluie întreaga insulă într-un strat amenințător, supus permanent schimbării. Deși tinerii sunt crescuți în respectul față de natură, asta nu înseamnă că nu doresc să-și smulgă rădăcinile din pământul natal. Și conflictul dintre familii, culturi și adevăruri personale devine tapiseria pe care se țese istoria vieții celor implicați.
Lisa See urmărește, așa cum o face deseori, legăturile dintre femei, încercările prin care ele sunt obligate să treacă, furtunile pe care sunt nevoite să le înfrunte. Young-sook și Mi-ja trec de la o extremă la alta pe drumul prieteniei lor, împinse de factori externi, uneori nu ușor de înțeles.
Le-am admirat și capacitatea de dăruire, dar și puterea de sacrificiu. Nu pot să spun că am avut o preferată, dar am simțit cum pulsul o lua razna ori de câte ori una deschidea băierile sufletului și lasă durerea să iasă de acolo.
Insula femeilor mării nu este o lectură ușoară. Este ca un tărâm vitreg, bătut de vânturi și valuri, de moarte și nefericire. Dar este un țărm binecuvântat, atins de frumusețe și prietenie, de fertilitate și legături de nezdruncinat.
Insula femeilor mării a apărut la Bookzone și poate fi cumpărat de aici.
Număr pagini: 464
Editura: Bookzone
Autor: Lisa See
Anul publicării: 2024
Traducator: Irina Anca Ionescu
