Inimă salvată este un roman cu un mesaj puternic și emoționant. Nu este vorba doar despre destinele personajelor gândite de autoarea Eva Carter. Este despre a salva viețile oamenilor, despre secundele care pot face diferența dintre viață și moarte, dintre „adio” și „vei fi bine”.
„Imaginați-vă o încăpere în care sunt o sută de oameni: poate fi o cârciumă ticsită, plină de oameni pe care îi cunoști și care-ți sunt dragi. Unul câte unul, pe neașteptate, toți – prieteni, rude – încep să cadă la pământ. În cele din urmă, doar șase sau șapte rămân în picioare.
Acesta este stopul cardiac. Fără ajutor urgent, mai puțin de o persoană supraviețuiește. Se poate întâmpla oricui, oriunde.”
Eva Carter a trecut printr-un astfel de episod dramatic. Și, ghidată de cei de la serviciul de urgență, a reușit să îl mențină în viață pe omul iubit. Când am terminat de citit cartea, m-am supus unui exercițiu de imaginație. Am văzut procedeul în nenumărate filme, am căutat și am înțeles importanța stimulării externe și a respiratului „gură la gură”. Dar ce aș face în secundele alea, dacă mi-ar fi dat să trăiesc asta în realitate? Cum m-aș simți după aceea? Cum aș face față șocului ulterior, întrebărilor care mă vor măcina pe interior?

Granița dintre viață și moarte
Descrierea cărții m-a atras ca un magnet. Îmi place tare mult când mi se permite să stau mai mult timp în preajma personajelor, când acțiunea se întinde pe durata a mai multor ani. Suntem diferiți pe măsură ce trec anii, percepțiile și valorile ne sunt altele și deciziile sunt direct influențate de aceste aspecte.
Sub influența mesajului și a încărcăturii emoționale foarte puternice, trebuie să recunosc faptul că am fost mult mai indulgentă cu acest roman. Mă așteptam să văd mult mai multă asumare, mai multă responsabilitate și caractere mult mai hotărâte. Da, evenimentul prin care au trecut a fost unul marcant, dar le-a lipsit asumarea și s-au învârit mult prea mult timp în acest triunghi amoros.
Am avut momente în care am văzut legătura lor una extrem de nesănătoasă. Nu mai știam dacă sentimentele reale erau cele care îi țineau aproape sau doar remușcările și vina. Am vrut să o îndrăgesc pe Kerry, mai ales după ce o admirasem pentru viteza ei de reacție, dar am sfârșit prin a nu o înțelege, prin a respinge aproape toate deciziile sale.
Nu mi-a plăcut nehotărârea ei. Mi se părea nesigură și prea dornică de a se sacrifica pentru alții. De admirat oamenii care învață să trăiască și pentru cei din jurul său, dar la ea a fost prea mult și a devenit enervant. Indecisă, prinsă între dragoste și prietenie, între alegerile de azi și consecințele de mâine.
Dragoste și sacrificiu
Kerry Smith voia să fie medic. Visa să salveze vieți și se pregătea intens pentru această carieră. Dar, în ajunul noului mileniu, viața ei se schimă radical.
Anul 2000 era privit ca sfârșitul lumii, vă aduceți aminte, nu? Tineri și dornici de petrecere, adolescenții din carte erau prinși între extazul clipei de moment și agonia examenelor viitoare. Dar era ultima noapte din an, era o petrecere în aer liber, băutură și dragoste. Ce putea merge prost?
Kerry era atentă la cei din jur, dar mai ales la Joel Greenaway, un fotbalist frumos în plină ascensiune. Era îndrăgostită de el în secret și visase mereu la primul lor sărut. habar nu avea ea că în acea seară buzele aveau să li se atingă. Dar nu așa cum spera ea…
În mijlocul petrecerii, Joel cade secerat la pământ. Și nu era vorba de băutură. Kerry recunoaște semnele unui stop cardiac și știe că trebuie să acționeze în consecință. Tim – prietenul ei cel mai bun – își dorea și el să salveze vieți, dar în acel moment decisiv, băiatul se blochează și nu poate acționa. Intervine spre final, atunci când Kerry obosise făcând stimularea externă și nu se împotrivește atunci când medicii îi atribuie lui rolul de salvator.
Optsprezece minute fusese Joel mort. Pentru optsprezece minute lungi, viața și inima lui fuseseră în mâinile lui Kerry. Joel își va reveni, dar viața lui va mai fi vreodată la fel? Cum va mai juca fotbal dacă în pieptul lui va fi montat un stimulator? Marginile cutiei salvatoare se vor ivi mereu sub pielea lui și îi vor aduce aminte că nimic nu va mai fi la fel.
Cascada de decizii
Prima parte a poveștii a fost preferata mea, deși nu mă așteptam să spun asta. Mi s-a părut partea în care totul a venit natural, fără a fi forțat nimic și fără a se desfășura viața în buclă.
„Inimă salvată este un roman care începe cu un eveniment extrem de viață și de moarte și care apoi urmează viețile a trei personaje complexe pentru a arăta cum acel moment a schimbat totul. Și acest roman te va schimba. Este extraordinar – într-adevăr o carte foarte, foarte specială.“ Julie Cohen
Din păcate, pe măsură ce trec anii, personajele iau decizii din ce în ce mai proaste și mi s-a părut că autoarea a forțat nota un pic prea mult. A devenit obositor scenariul și apăsător sentimentul de neîmplinire. Viața este o cascadă de decizii, mai bune sau mai puțin bune, dar tinerii ăștia au fost arhitecții propriilor necazuri. Parcă prea și-au făcut-o cu mâna lor. S-au agățat, într-un mod bolnav, aș spune eu, unul de altul și au refuzat să se desprindă.
Mesajul cărții este unul foarte frumos, dar a lipsit ceva romanului și asta l-a făcut să se piardă pe drum. Cred că avea nevoie de o poveste mai emoționană, mai așezată.
„Inimă salvată este un roman atât de bine conturat, o poveste de dragoste care curge frumos și este plină de curaj. Am fost prinsă încă de la prima pagină. Mi-a plăcut mult, merită toate stelele!“ Josie Silver
Inimă salvată a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.
interesanta recenzia, doresc si eu sa o citesc , multumesc pentru impresii