Îndrăgostită de un masai face parte din poveștile pe care mi le-am dorit întotdeauna, dar pe care nu le-am mai găsit mai apoi. Sau de care am uitat, pierdută în noianul aparițiilor care fură toate privirile. Noroc că am intrat pe Libris, așa cum obișnuiesc să fac tot mai des. Așa am văzut că editura Polirom a pregătit o nouă ediție pentru acest prim volum și am fost atât de încântată încât nu am mai stat să mă gândesc de două ori înainte să o pun în coș.
Acum, când curiozitatea mea s-a domolit și gândurile nu au mai jonglat precum mingile de ping pong, sper ca Polirom să retipărească și restul volumelor, pentru a putea să mă bucur în continuare de povestea lui Corinne Hofmann. Deși am avut alte așteptări de la poveste, pot să spun că există un procent de curiozitate, un ceva care ronțăie în subconștientul meu. Aș vrea să cunosc procesul de readaptare, modul în care, după ani de zile de privațiuni și compromisuri, Corinne își reconfigurează întreaga viață. Aș vrea să știu dacă viața din Africa o urmărește până acasă, dacă a dus dorul unui lucru anume, dacă s-a gândit măcar o dată să revină pe pământurile de pe coasta de sud-est a Kenyei.
„O poveste extraordinară pe care o citești pe nerăsuflate.” – The Bookseller
Îndrăgostită de un masai – când dragostea lovește mai rău decât un fulger
Îndrăgostită de un masai este o poveste autobiografică, plină de detalii și iubire, de sacrificii și alegeri dureroase. Îmi place să mă transpun în pielea personajului, să simt cu aceeași intensitate schimbările, deciziile, acțiunile. Însă, în anumite situații, îmi place să rămân în afara poveștii. Să mă întreb mai degrabă dacă eu aș face la fel, dacă aș avea curajul să merg la capătul lumii, dacă aș găsi suficientă putere pentru a mă confrunta cu cele mai întunecate și mai mari temeri.
Nu sunt cel mai curajos om pe care-l cunosc. Mi-e teamă de necunoscut și, în cazul unui concediu mai lung, îmi place să cunosc dinainte toate etapele. Configurez trasee, planific excursii de o zi sau punctez pe hartă toate locurile interesante. Vă dați seama cât de greu mi-ar fi să îmi mut întreaga viață pe un alt continent, într-o cultură pe care nu o cunosc. Pe Corinne Hofmann am apreciat-o pentru puterea ei de a iubi. Însă am iubit-o pentru curajul său nebun. Nu știu dacă eu aș fi fost capabilă, chiar și-n numele iubirii, de o decizie atât de radicală.
Corinne face mutarea vieții sale în cele mai nebunești condiții: nu știe mai nimic despre cultura celor din triburile africane, nu le cunoaște limba, nu cunoaște foarte bine nici engleza, nu are pe nimeni pe continentul african. Nu exista nici tehnologia de acum, care ar fi ușurat considerabil întreaga experiență. Era o femeie albă, tânără, îndrăgostită, dornică să trăiască alături de bărbatul de care se îndrăgostise nebunește la prima vedere.
Îndrăgostită de un masai – lași totul pentru iubire?
Eu iubesc să iubesc. Dragostea mă sensibilizează teribil. Știu că lovește fix atunci când te aștepți mai puțin, știu că nu are nevoie nici de explicații, nici de subtitrări. Dar să lași totul baltă pentru un om de care te-ai îndrăgostit pe o barcă? Să petreci atât de puțin timp cu el și să îți pui întreaga existență pe pauză? Să înduri atâtea piedici, să alergi atât de mult după același om? Să înfrunți foametea, privirile piezișe, diferențele de cultură, condițiile precare? Nu știu. Personal, cred că masaiul ei nu-i dovedise măcar o singură dată că merita vreun strop din tot ce fusese ea nevoită să treacă.
Pentru că mi-am dorit ca prima întâlnire să fie și cea în care voi citi cartea pe nerăsuflate, nu am răsfoit cartea înainte. Nu am avut ocazia vreodată să o frunzăresc, nici să citesc vreun fragment din ea. Am fost surprinsă să constat că nu are dialog, că totul ni se prezintă ca un fel de trecere în revistă a celor mai importante momente. Nu mă conectez foarte bine cu acest gen de povești. Știu că experiența este diferită, că gradul de intimitate atinge alt nivel. Dar mie îmi plac poveștile mai structurate, cu dialog și perspective.
Trecând peste acest aspect, următoarea piedică a fost atitudinea lui Corinne. Așa cum am spus mai sus, am apreciat-o pentru curajul său nebun. Dar nu am înțeles-o. Evident, nu caut vreo explicație, nici nu pot pretinde că am calitatea necesară pentru a judeca sau a emite vreo pretenție. Însă, mi-a fost greu să o înțeleg.
Nu am văzut decât mici zvâcniri ale masaiului ei, atât de ușor de trecut toate cu vederea. Din punctul meu de vedere, el s-a comportat ca un băiețel răsfățat, care aștepta să fie adulat, căutat, pus pe locul întâi în toate. Am înțeles că viața lui Lketinga nu a fost deloc ușoară, că toate beneficiile vieții alături de Corinne erau adevărată mană cerească. Dar totuși… Să facă o femeie albă atâtea sacrificii pentru tine, să înfrunte atâtea pericole, să lupte cu prejudecățile celor de culoare, să își dorească să trăiască în niște condiții net inferioare celor cu care fusese obișnuită. Și tu să nu apreciezi nici măcar o secundă… Nu știu unde e romantismul în toată ecuația asta. Eu nu l-am văzut deloc. Am văzut doar o luptă a unei femei. Am văzut pe cineva care a iubit și pe cineva care s-a lăsat iubit.
Îndrăgostită de un masai – când viața îți dă lămâi
Îndrăgostită de un masai nu este doar o poveste de iubire. Este o lecție de viață, o experiență pe care o simți până în cele mai adânci locuri ale sufletului. Există oameni care fac lucruri uriașe și nebunești în numele iubirii. Doar că nu le cunoaștem povestea tuturor. De aceea, dacă m-ar întreba până unde se poate merge în numele iubirii, i-aș indica această poveste. Nu știu ce ne așteaptă în următoarele volume, dar sper că autoarea a avut parte de o poveste în care ea a fost cea iubită.
Îndrăgostită de un masai – Corinne Hofmann – este disponibilă pe Libris. Dacă vreți să trăiți o altfel de experiență, citiți această poveste. ❤️
Categoria: Memorii Jurnal
Autor: Corinne Hofmann
Editura: POLIROM
An aparitie: 2024
Nr. pagini: 384
Titlu Original: Die weise Massai
Traducator: Mihaela Dinklage
