Înaintea coroanei – A fost povestea de dragoste – este o cărticică tare simpatică, găsită pe Libris. Mi-a atras atenția imediat, dar m-am înfășurat în straturi de scepticism și îndoieli și am lăsat-o pentru o vreme pe rafturile librăriei. Apoi, într-o zi când sufletul meu se tot agăța de descrierea asta, am zis că trebuie să îmi ascult instinctul și am comandat-o. Fix atunci, Laura Frunză a scris un pic despre ea și mi-am dat seama că mă voi bucura de o carte pe placul meu.

A fost așa? Da, da, da! Deși m-am îndoit de faptul că autoarea va putea atinge toate punctele poveștii lui Elizabeth și ale lui Philip, iată că am primit exact informațiile și emoțiile de care aveam nevoie.

Înaintea coroanei - A fost povestea de dragoste -
Înaintea coroanei – A fost povestea de dragoste –

Jocuri de putere sau jocurile iubirii?

Regina Elisabeta a II-a nu are nevoie de nicio prezentare. Găsim peste tot suficiente informații pentru a ne face o părere despre femeia care conduce cu mână de fier cele cincisprezece state suverane. Personal, mereu am perceput-o ca fiind o femeie rece, atentă la etichetă și tot ce ține de  protocolul regal. Însăși pictorul Henry Ward a descris-o prin portretul pe care l-a făcut reginei în 2016 ca „o regină a căldurii dar și a rezervei”.

Și tot mereu m-am întrebat de cum este să fii regină. Cum este să fii obligat să duci pe umeri o națiune întreagă, să îți fie gesturile analizate, căsătoria aranjată politic (știm că așa se întâmplă de cele mai multe ori), să fii condiționat tot timpul, să nu ai voie să greșești. Când eram mică, la fel ca mai toate fetele, îmi doream să fiu prințesă. Atrasă de strălucirea rochiilor speciale, a diademelor și a cuferelor doldora de bijuterii și țesături scumpe, credeam că să fii prințesă e ușor. Nu este. Și nu mai vreau să fiu.

Vreau să fiu așa: un om care se pierde în mulțime, care poate striga alături de alți oameni în timpul unui marș, care poate să se comporte prostește în public, care poate savura un croisant sau o cafea la colț de stradă, care poate să doarmă până la prânz și care poate purta o rochie șifonată și chic. Nu știu dacă aș putea trăi prea mult în lumea aia scorțoasă, unde costumele par să nu se șifoneze niciodată, în care toți ochii sunt îndreptați spre tine și gesturile analizate microscopic.

Elisabeta – voință de fier

De ce ne aclamați pe noi, ar vrea Elisabeta să le strige. Voi sunteți aceia care ați răbdat și ați supraviețuit. Voi ați încasat fiecare lovitură. Eu n-am făcut decât să învăț cum se schimbă un cauciuc. Ar vrea să-i spună fiecărei persoane de-acolo, de jos, cât de mândră este de ei și cât de teribil de fericită e că lungul război cu Germania s-a terminat și că de-acum pot începe să trăiască, nu doar să supraviețuiescă.”

M-am bucurat tare mult că autoarea s-a axat pe povestea lor de dragoste, pe perioada de dinainte că Elisabeta să devină regină. Sinceră să fiu, după ce m-am obișnuit cu această imagine rezervată a Reginei, a fost un șoc să o văd sub o altă lumină. Am văzut o Elisabeta care voia să se implice în război, care suferea alături de oamenii săi, dar și pentru că nu putea face lucruri mărunte, normale. Am văzut o Elisabeta îndrăgostită de Philip, stângace în prezența lui, o Elisabeta vehementă și o Elisabeta care își dorea un săpun întreg numai al ei.

Restricțiile și lipsa alimentelor au afectat chiar și Casa Regală și mi s-a părut că Elisabeta a fost singura care a primit totul cu ușurință, de parcă și ei trebuiau să sufere alături de oamenii pe care îi conduceau. Fire altruistă, Elisabeta a cucerit inimile multora. Dar zugrăvită cu atenție și cu căldură de către autoarea Flora Harding, Elisabeta devine și mai plăcută. A fost privită dincolo de coroană, de titluri și obligații.

Înaintea coroanei – A fost povestea de dragoste –

M-am bucurat tare mult că autoarea a rămas departe de lumea scorțoasă și de datele reci și precise. I-a urmărit pe Elisabeta și Philip în procesul lor de cunoaștere și trebuie să spun că momentul de dinaintea căsătoriei lor a fost preferatul meu. Momentul în care s-au scuturat și mai mult de așteptările lumii și ale celor din jur. Gata, nu vă mai spun și altceva.

Philip mi-a trezit întotdeauna semne de întrebare. Numai un om puternic ar accepta să trăiască toată viața pe locul doi, în umbra soției sale. Un om puternic și un om îndrăgostit, ar spune unii. Numai că, din punctul meu de vedere, Philip a învățat să o iubească treptat pe Elisabeta.

Nu a încheiat din disperare o căsătorie aranjată, chiar dacă spre asta a fost împins de unchiul său. A făcut pași mici spre Elisabeta și a avut o răbdare de fier. Și căsnicia lor s-a dovedit a fi una lungă și fericită. Bine, fie vorba între noi, nu cred că Elisabeta ar fi acceptat vreodată vreun divorț, mai ales că o știm cât de protocolară poate fi. Și iertată să îmi fie familiaritatea cu care mă adresez, dar am simțit-o pe Elisabeta ca om, ca un personaj oarecare, nu ca pe prințesă/regină.

Înaintea coroanei – A fost povestea de dragoste –

Dacă doriți multe date, secrete de budoar sau pur și simplu să aruncați o privire atentă în sânul familiei regale, nu asta este cartea potrivită. Dar dacă doriți să citiți o poveste de dragoste greu încercată, să cunoașteți un om sub o altă lumină sau să vă relaxați, aceasta poate fi o alegere inspirată.

Mie mi-a plăcut mult și m-am bucurat de timpul petrecut în compania ei! Nu mai spun de încântarea cu care am citit cele câteva rânduri închinate Regelui Mihai și castelului Peleș.

Înaintea coroanei – A fost povestea de dragosteFlora Harding poate fi cumpărată de pe Libris. Recomand!

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns