Înainte să renunț are genul de poveste de care nu m-aș sătura curând. Un roman matur, cu o poveste plină de victorii și înfrângeri, de pasiune și orgolii, de renunțări și compromisuri, de oameni care-și urlă pe interior durerile și cuvintele pe care nu le pot rosti în fața altora, nici măcar în fața celor cărora le-au jurat iubire eternă.
„Kennedy Ryan este una dintre cele mai bune scriitoare de romane de dragoste a vremurilor noastre“. – Entertainment Weekly
Mi-a plăcut coperta încă de la început, m-a atras descrierea cărții suficient de tare încât să o pun în coșul de cumpărături. Dar îmi transmitea și ceva pe care nu puteam să-l identific corect. Era un fel de „zbârnâit” nu tocmai prietenos, un semn de îndoială pe care nu-l puteam atribui unui gând concret. Nu mai citisem autoarea, nu văzusem păreri negative despre carte. Din contră, părerile cititorilor erau chiar favorabile și le simțeam de departe entuziasmul, bucuria descoperirii și intensitatea emoțiilor transmise de niște personaje rupte din realitatea oricărui colț de lume. Și atunci? De ce simțeam zbuciumul ăsta în piept?
Mi-am dat seama că erau așteptările mele, dorințele mele legate de poveste, temerile mele că voi da peste o poveste pe care nu o voi putea plasa în cotidian, de ale cărei margini nu voi putea agăța frânturi de realitate și crâmpeie de viață. M-am scuturat bine de așteptări și de frici, așa cum aveau să facă mai târziu și personajele din poveste, și am ales cartea asta cu tot sufletul. Și tot așa, deschisă și pregătită, s-a așezat și ea. Mi-a deschis porțile inimii, m-a făcut părtașa durerii și a iubirii, m-a fermecat și m-a cucerit. Și mi-a lăsat o stare de bine, o sete și o nevoie de mai mult, de „data viitoare vin eu la o poveste, voi pregătiți doar ceva bun, bun de mâncare”.
Când iubirea nu mai este de ajuns
„Un roman incandescent despre speranță și vindecare și despre ce înseamnă cu adevărat să iubești pentru o viață întreagă, de la „un scriitor plin de energie” – USA Today
V-am spus de multe ori că eu sunt un cititor gurmand, că îmi place să amestec genurile literare, autorii și poveștile. Am întotdeauna nevoie de acel „coup de foudre”. Și am observat că, doar așa, amestecând genurile pot obține tensiunea dorită. Deși sunt o fire romantică, deschisă către istorii de viață și mare amatoare de confesiuni și detalii despre parcursul cuplurilor, sunt anumite elemente pe care nu le agreez, să spun așa.
Îmi place să simt emoția din jurul cuplului, să fiu atinsă de fiorii senzualității, ai tachinării și ai jocului de cucerire. Îmi place vibrația unui noi început, a unei povești care se naște spontan. Îmi place complicitatea unor cupluri sudate de încercările vieții. Îmi place pasiunea matură, cea care rămâne după ce scânteile atracției primare s-au transformat în tăciuni veritabili. Și îmi place când găsesc toate astea deghizate în discuții interesante, în scene intime care nu sparg nici retina, nici nu fac concurență cărților erotice sau filmelor de profil.
Kennedy Ryan, spre uimirea și bucuria mea, a amestecat în această poveste crâmpeie din viața unui cuplu. Nimeni nu are parte de lapte și miere tot timpul. Există orgolii, ciocniri, situații limită, pierderi, planuri diferite, copii, alegeri, cariere, nevoi personale, credite, așteptări, compromisuri. Și autoarea a știut să înglobeze câte puțin din fiecare în povestea lui Yasmen și Josiah Wade. Dragostea i-a ținut laolaltă, dar nu a putut să-i țină la suprafață atunci când lumea lor toată s-a scufundat. În timp ce Josiah s-a ridicat la suprafață, Yasmen s-a lăsat târâtă tot mai jos de vinovăție, remușcare și neputință. Și atunci, din păcate, iubirea nu a mai fost de ajuns.
Și pentru că am punctat mai sus și câte ceva despre latura intimă a întâlnirilor celor doi soți, aș vrea să spun că scenele astea nu au fost deloc forțate, nici împinse la extrem. Au venit natural, au fost mature și „așezate”. Nici nu mi-a venit să cred că am dat peste o carte care are doza perfectă de erotic, implicarea aia matură, respectuoasă pe care eu o caut. Și gata cu partea asta, vă las pe voi să descoperiți mai mult.
Înainte să renunț – mai pot lupta o singură dată?
Așa cum v-am spus mai sus, Kennedy Ryan parcă a urmărit destinul unor oameni reali, a cules de acolo instantanee și lupte și a scris povestea acestui prim volum.
Yasmen și Josiah au împreună doi copii, un restaurant, un cățel și niște planuri comune. Nu mai locuiesc în aceeași casă, tăcerile și rănile pe care nu au știut să le vindece la timp i-au îndepărtat prea mult. Însă, spre bucuria mea, cei doi nu se exclud unul pe altul. Conduc restaurantul împreună, își cer ajutorul și participă activ la creșterea și educarea copiilor lor. Josiah chiar are o relație nouă, relație pe care Yasmen învață să o accepte ca atare. Este destul de incomodă această nouă poziție, dar Yasmen fusese cea care ceruse divorțul. Ea nu mai știuse cum să jongleze cu toate acele goluri din suflet.
În timp ce noi călcăm pe cioburile lăsate de durerile lor, cei doi învață să se descurce cu noul statut. Cum sunt aproape întotdeauna împreună, le este tot mai greu să lase cuvintele să colcăie pe interiorul lor. Dar când ajutorul unui specialist intră în scenă, zăgazurile sunt rupte și adevăratele sentimente ies la suprafață. Amândoi aveau nevoie de furtuna asta, ea avea să-i aducă pe amândoi la țărm. Ea avea să-i ajute să facă pace și să fie sinceri în totalitate unul cu celălalt.
Înainte să renunț – despre sinceritate și nevoia de adevăr
Mi-a plăcut povestea asta. A fost proaspătă, surprinzătoare, caldă și emoționantă. Personajele mi-au făcut rapid loc în viețile lor, am primit un loc la masă și o cheie de la casă. Am fost martora ciocnirilor, a discuțiilor, a primilor aruncate peste umăr.
Înainte să renunț este o carte care vă poate ajuta să vă deconectați, poate chiar să priviți altfel anumite situații. O găsiți pe site-ul celor de la Librex, acolo unde aveți și reduceri zilele astea.
Autor: Kennedy Ryan
Editura: Librex Publishing
Coperta: Brosata
Data aparitie: 2024
Pagini: 448
Traducere: Anca Cristina Ilie
