Înainte de ploi – Dinah Jefferies (recenzie, editura Nemira)

„Un amestec luxuriant și îmbătător de culoare și gusturi din India”

Dinah Jefferies are un loc aparte în inima mea. Este o autoare dragă sufletului meu! Primul ei roman, Soția plantatorului de ceai, este și cel care rămâne preferatul meu. Nici nu știți cu câtă nerăbdare am așteptat acest nou roman! Editura Nemira nu ne-a lăsat să îl așteptăm prea mult și aș dori să le mulțumesc prietenilor de acolo pentru asta!

Nu știu dacă m-am grăbit cu lectura sau am avut eu prea multe așteptări. Cert este că, după lecturarea lui, am rămas cu un gust dulce-amărui. Tot tind să împart romanul în două, partea care mi-a plăcut mai mult și partea pe care aș fi vrut să o văd fie eliminată, fie mai dezvoltată.

Poveștile de dragoste din celelalte două romane ale ei, mi-au părut mai credibile și mai bine potrivite în context. În cea din romanul de față, nu am crezut aproape deloc. Mi s-a părut cumva forțată de exotismul locului, de frumusețea cadrului propice dezvoltării unor idile romantice.

„Jefferies descrie emoții complexe cu o sensibilitate deosebită, combinată cu peisaje fierbinți și o eroină de forță.” – Culturefly.co.uk

Cadrul în care autoarea a ales să plaseze această poveste mi s-a părut de-a dreptul fascinant, luxuriant! India este un tărâm care mă atrage deosebit de tare și îmi place să descopăr lucruri noi despre obiceiuri și porturile tradiționale colorate. India este un tărâm al contrastelor. E o lume veselă, în aparență, plină de palate opulente, dar măcinată de sărăcie și fețe triste care își fac veacul în mahalale. Mi se pare uimitor să vezi cum se ciocnesc două lumi! De data aceasta, nu taberele indiene sunt sub lupă. Accentul este pus pe ocupația britanică și scânteile care izbucnesc când două lumi diferite sunt forțate să conviețuiască.

Aceasta este partea pe care mi-a plăcut cel mai tare să o descopăr! Autoarea nu este deloc zgârcită în detaliile pe care ni le oferă. Totul este vizual, aproape palpabil, aș putea spune. Amestec de tradiții, gusturi, locuri de o frumusețe ireală, festivaluri pline de culoare și farmec. Cadru după cadru, rând după rând, m-am avântat tot mai mult în fascinanta Indie, însoțind-o pe Eliza într-o călătorie care nu face decât să traseze și mai bine diferențele dintre țările pe care le poartă în suflet.

Eliza nu era pentru prima dată în India. În copilăria ei, petrecuse aici câțiva ani. Moartea violentă a tatălui o trimite înapoi în Anglia, alături de o mamă obosită și dependentă de alcool. Relația dintre Eliza și mama ei este una rece, și nu mi s-a părut că a primit suficientă atenție din partea autoarei. Elementele enumerate mai târziu mi s-au părut superficiale și prea seci. Am înțeles că dragostea și respectul pentru tatăl ei erau alimentate de sentimentul de vină, dar nu am putut să cred că ele două s-au înstrăinat atât de tare. Aveau motive să o facă, dar tot mi s-a părut că Eliza a acceptat prea ușor rolul de călău al propriei vieți.

Eliza revine în India după moartea soțului său. Avea 29 de ani și își dorea o carieră de fotograf. Fusese angajată de guvernul britanic pentru a poza capetele regale ale Indiei. Se dorea a se sublinia înflorirea Rajputanei sub conducerea englezilor. Misiunea ei era aceea de a poza oamenii din partea locului, nu și clădirile. Zidurile de beton nu puteau exprima așa bine sentimentele de mulțumire la adresa britanicilor. Era greu să reziste tentației. India este un tărâm care pare pictat de mâinile zeilor.

Acceptarea ei de către mai marii de la palat nu decurge lin. În timp ce Laxmi, regina mamă, pare deschisă la tot ce înseamnă nou, maharajahul se lasă condus de vechile cutume. Deși unele practici erau interzise de britanici, indienii nu erau dispuși să se supună complet. Încă se practicau ritualuri interzise și femeile aveau mereu de suferit. Aceasta era scânteia care putea aprinde un conflict de proporții.

Cu cât petrece mai mult timp în compania prințului Jay, cu atât cunoaște și mai mult adevărata fața a Indiei. La palat, totul părea strălucitor și inundat în bogăție. Pe dedesubt, colcăia de intrigi și sfori trase. În cartierele sărace, lumea se ruga pentru ploi și câțiva stropi de apă în plus. Amestecul dintre dragostea pentru acest tărâm și compasiunea pentru fețele triste pe care le întâlnește poate fi extrem de periculos pentru Eliza și reprezentanții guvernului britanic. Rolul de spion propus de Clifford, cel care o și adusese în India, nu este unul pe care să îl accepte și să îl îmbrățișeze atât de ușor!

După cum v-am spus, cartea mi-a plăcut destul de mult. Mi-ar plăcea tot ce ar scrie Dinah Jefferies! Poate să scrie și cărți de bucate, tot le cumpăr! Mai ales dacă le traduce draga mea Monica Șerban! Cum știe ea să dea savoare și să facă spectacol din cuvintele autoarei, nimeni nu știe să facă! Este un roman plin de farmec și culoare atunci când vine vorba de tradiții, scârțâie un pic la capitolul poveste de dragoste, dar pot să închid ochii. Puțin.

„Înainte de ploi” a apărut la Editura Nemira și poate fi comandat de pe site. Mai găsiți și un pachet de autor cu primele două volume ale autoarei.
An aparitie: 2018
Autor: Dinah Jefferies
Colectie: Damen Tango
Editie: Necartonata
Editura: NEMIRA
Nr. pagini: 368
Titlu Original: Before the Rains
Traducător: Monica Serban