În numele dragostei – Kristin Hannah, Editura Lider ***Recenzie

Pe Kristin Hannah am descoperit-o prima oara o dată cu ”A doua șansă”. A fost prima carte pe care am citit-o de la ea și prima care mi-a dezvăluit numitorii comuni pe care îi au toate cărțile sale: sensibilitatea, autenticitatea emoțiilor și poveștile care par rupte din viața reală. ”Privighetoarea” a fost însă cartea care m-a determinat să vreau să citesc și mai multe romane semnate de această autoare. Așa că nu puteam rata oferta de pe targulcartii.ro!
”În numele dragostei” este o poveste frumoasă despre magia maternității, despre micile drame din viața oamenilor obișnuiți, despre putere, despre întoarcerea acasă, despre acceptare și iertare.
O femeie care este gata să renunțe la tot pentru a avea un copil și o adolescentaă care este pe cale să piardă tot pentru că va avea un copil.
Eu am parcurs-o cu nerăbdare și cu emoție. Am trăit în sânul unei familii numeroase, am fost martora tradițiilor și le-am simțit bucuria și neîmplinirile. Membrii familiei mi-au părut atât de veridici, de bine construiți, încât la final i-am simțit ca pe prietenii mei.
Viața este nedreaptă de cele mai multe ori. Se spune că nu le puteam avea pe toate. Dar cine spune și când trebuie să ne oprim din a încerca să obținem ceea ce ne dorim cel mai mult? În cazul lui Angie era vorba despre miracolul vieții… își dorea un copil, dar parcă totul se împotrivea.
Angie era mezina familiei DeSaria. Fusese prințesa tatei și singura care nu se implicase în afacerea familiei, un restaurant cu specific italienesc. Tatăl ei o împinsese întotdeauna către studii și fusese un pic, poate, prea protejată față de surorile ei. Acum avea o carieră în publicitate, un soț iubitor, 38 de ani și niciun copil. Rămăsese însărcinată de trei ori, pierduse două sarcini, iar la ultima sarcină dusă până la 7 luni, bebelușul supraviețuise doar câteva zile. Încercaseră să adopte un bebeluș al unei adolescente care voia să renunțe la copil după naștere. Amenajaseră camera împreună, făcuseră planuri, dar fata se împăcase cu prietenul ei și renunțase la ideea cu adopția.
Toate gândurile lui Angie se concentrau în jurul unui copil. Uita să îi dea atenție soțului ei, uita să se mai ocupe de căsnicia ei. În serile de luni petrecute în casa mamei sale, surorilor ei le era teamă să îi mai dea vestea unei alte sarcini, pentru că Angie devenise extrem de tristă, de sensibilă și de introvertită.
Pentru că soțul ei Conlan se săturase să aștepte atenția ei, cei doi hotărăsc să divorțeze. Căsnicia lor însemna acum un cont în bancă și un depozit plin cu bunurile fiecăruia. Distrusă și demoralizată, Angie se întoarce acasă în West End, în cabana construită de tatăl său, unde ei își petreceau sfărșiturile de săptămână.
Angie nu știe ce va face cu viața ei, își dăduse demisia de la lucru, se simțea dezorientată și extrem de tristă. Surorile sale îi propun să le ajute să repună pe picioare afacerea familiei. După moartea tatălui lor, restaurantul nu mai mergea atât de bine și le era greu să renunțe la ceea ce definise familia DeSaria.
Angie era expertă în publicitate, dar ca să poată implementa idei noi trebuia mai întâi să treacă peste mama ei care era o fire extrem de conservatoare. Angie își începe lupta. Viața ei și restaurantul aveau nevoie de schimbare în aceeași măsură. Pentru restaurant știa de unde să înceapă, mai greu îi era cu propria-i viață.
Lauren era o adeloscentă de 17 ani. Trăise toată viața așteptând un semn de afecțiune din partea celei care o adusese pe lume. Femeia îi reamintea zilnic de povestea nașterii sale. La o petrecere de colegiu băuse prea multe pahare cu alcool, fusese abuzată de mai mulți băieți și peste câteva luni își cumpăra haine de gravidă. Fiica ei era rezultatul acelei nopți. Acum mama era o coafeză bețivă care își petrecea mai mult timp la bar decât la muncă în încercarea de a-și găsi marea dragoste. Nu o interesa de Lauren, de chiria pentru apartamentul infect în care trăiau.
Cuvintele mamei sale ( ”să fii ca mine” ) o mobilizaseră pe Lauren și o motivaseră constant. Avea o bursă la o școală privată, lucra după școală și în vacanțe și voia să meargă la facultate. Era iubita lui David, un tânăr bogat și frumos și tânjea în secret să facă parte din lumea lui. Ea nu crescuse cu sfaturile și grija nimănui, nu știa cum era când îi păsa cuiva de tine.
Pentru că avea nevoie de un nou loc de muncă, Lauren ajunge să lucreze chiar în restaurantul lui Angie. Angie surprinsese tristețea fetei și simțea că trebuie să o ajute în ciuda protestelor celor din familia ei. Erau oameni buni, dar le era teamă de fragilitatea lui Angie când venea vorba de copii. Cele două femei ajung să fie prietene iar Angie i se confesează lui Lauren. Lauren nu era pregătită să spună cuiva viața pe care o ducea acasă. Angie îi este alături atunci când se pregătește pentru bal, sau când merge la târgul de facultăți. Toate astea erau sarcinile unei mame… unde era mama lui Lauren?
Pentru că viața are un simț al umorului sarcastic, Lauren ajunge să fie pusă exact în situația mamei sale. Rămăsese însărcinată. Asta avea să îi anuleze ei toate planurile, David nu mai mergea la facultatea impusă de părinții săi, avea să își piardă serviciul și să ajungă ca mama ei. Asta era viața pe care o voia? Pe cine se putea baza? Părinții lui David nu o voiau, nici nu era greu de înțeles de ce.
Angie descoperă adevărul și vrea să o ajute chiar dacă asta înseamnă că risca să îl piardă pe Conlan a doua oară. Dar oare putea ea să treacă peste toate pierderile sale? Se schimbase ea suficient de mult?
Cum se va termina totul? Eu vă spun doar că am terminat de citit cartea cu lacrimi în ochi.
Este o carte care surprinde nuanțele vieții în toate ipostazele sale. O carte despre prietenie, despre iertare și sacrificiu. O poveste emoționantă despre asumarea deciziilor, despre înțelegere și acceptare.
Le mulțumesc tare mult celor de la targulcartii.ro pentru aceste exemplar! Cartea o puteți găsi chiar aici. (cartea are un preț foarte bun)