În disperare de cauză este romanul care mi-a permis să mă reîntorc în universul Terri Blackstock. I-am descoperit poveștile acum câțiva ani, odată cu seria Dacă fug, și am știut de atunci că voi citi tot ce va fi tradus la noi în țară. Nu are un stil pretențios de scriere, nici nu umple fiecare spațiu cu acțiune și răsturnări de situație. Dar poveștile sale au o dinamică aparte, niște personaje ușor de apreciat și de urmărit, o porție generoasă de adrenalină și suficient suspans cât pentru a mă determina să rămân.
„Justiția poate fi oarbă, dar acest lucru n-o ferește de confruntarea cu pericolele mortale. În romanul „În disperare de cauză”… conflictele se dezlănțuie și loialitatea este testată până la limita supremă. Asigură-te că ai suficient timp la dispoziție când vei deschide această carte, fiindcă nu vei mai putea s-o lași din mână.” – Robert Whitlow, autorul romanului Trial and Error
Pentru că eram deja la curent cu dozarea acțiunii atunci când venea vorba de serii, mi-am dorit să o văd înflorind și în cadrul unui roman stand alone. Eram curioasă să văd dacă știe când și cum să creioneze temperamente și caractere, dacă știe să manevreze situații într-un cadru mai restrâns, dacă știe să ascundă bine informațiile și să mă păcălească până spre final cu dezvăluiri înșelătoare. S-a descurcat destul de bine. Nici nu mi-a solicitat atenția la maximum, dar nici nu am simțit că slăbește vreun pic frâul. Am prevăzut anumite aspecte, nici nu mi-a fost greu să o fac. Dar nu m-a deranjat, am continuat să citesc cu aceeași bucurie, convinsă fiind că s-ar putea să am parte de o surpriză pe final.
În disperare de cauză – devotament și prietenie
Înainte să vă spun câteva lucruri despre povestea propriu zisă, aș dori să menționez câteva aspecte, câteva trăiri pe care le-am avut în timpul lecturii. Deși am verificat de câteva ori pe Goodreads și m-am asigurat că este un roman de sine stătător, nu am scăpat de un gând sâcâitor. Mi se părea că oamenii ăștia mai au o poveste undeva, că păstrează amândoi niște secrete, că mai sunt multe de spus. Pe scurt: nu am simțit că-i cunosc cu totul. Dacă mi-a fost cât de cât mai ușor cu Dustin Webb, cu avocata Jamie Powell simt că am rămas suspendată undeva. Și nu mă refer la prezentul său (dar o să vă spun mai multe despre asta un pic mai jos).
Am avut permanent un ghem de nervi în stomac. Și nu a fost din cauza cărții. Subiectul romanului, cel puțin la începutul său, mi-a adus aminte de tragicul eveniment de la Colectiv. Tineri care au venit să urmărească un concert, un incendiu, morți, spaimă, durere, țipete, liste, incompetență, părinți îndurerați, lacrimi, sicrie, ambulanțe. La noi a fost un incendiu, la ei a fost un atac terorist cu bombă, adresat unui politician care urma să intre pe scenă. Nici nu contează ce a declanșat tragedia, contează că rănile au fost și rămân irecuperabile.
Tragedie, pierderi, alegeri
Terri Blackstock face o mișcare genială și îi așază, în aceleași ring, pe presupusul vinovat, avocata acestuia și una dintre supraviețuitoare. Un tablou incitant, alcătuit din mai multe tipuri de nevoi și roluri, alimentat de dorințe puternice (și nu toate morale).
Pe Jamie Powell și Dustin Webb îi leagă o prietenie veche. Cândva, Dustin îi făcuse ei acomodarea mai ușoară. Când drumurile li s-au separat din cauza alegerilor personale, cei doi au încetat să aibă vreo legătură unul cu altul. Până când, într-o zi absolut banală, Dustin o sună pe Jamie și îi cere să fie avocata lui. Deși era un om onorabil și jură că nu avea nici o legătură cu tragedia atacului terorist cu bombă, Dustin este oprit în trafic și i se găsește explozibil în mașină. Explozibilul era așezat în cutii și fusese furat în urmă cu ceva timp de la o firmă pentru care Dustin asigurase supravegherea video.
Toate probele evidente duceau către Dustin, dar el se jură că este nevinovat. În plus, este gata să facă orice pentru a-și demonstra nevinovăția. Și pariază că Jamie este singura care-l poate ajuta să iasă basma curată.
În disperare de cauză
Jamie Powell are experiență cu aceste cazuri sensibile, care lezează și presează conștiința socială, comunitatea din care fac parte. Știe că este doar o chestiune de timp până ce balonul acesta va exploda, până când Dustin va avea parte de un linșaj mediatic. Și ea va pica odată cu el. Tocmai de aceea – și pentru că mai marii firmei de avocatură nu cred în cazul ei – Jamie știe că nu are prea mult timp, că trebuie să profite de fiecare dovadă, de fiecare pistă pentru a-l elibera pe Dustin. Ea credea în nevinovăția lui. El era un om bun. Sau se schimbase atât de mult?
De cealaltă parte a baricadei, măcinată de neliniște și de crâmpeie din sindromul impostorului, o avem pe Taylor Reid, o tânără cu niște tulburări obsesiv compulsive, îndeaproape monitorizate de un medic psihiatru. Taylor era bine. Apoi a venit concertul, bomba a explodat, prietenele sale au dispărut, ea a fugit de la locul tragediei. Și nu a mai fost bine. Știe doar că vinovatul trebuie să plătească. Și că ea poate schimba cumva decizia polițiștilor. Instabilă și mânată de niște convingeri personale, Taylor devine, la figurat, o bombă cu ceas.
Urmează momente tensionate, alimentate de nevoi și ură, de presiune și frustrări, de dezamăgiri și trădări neașteptate. În disperare de cauză este un thriller alert, punctat de situații periculoase și doze stabile de suspans. E numai bun de luat în concediu.
Dacă sunteți curioși, cartea este disponibilă aici.
Editura: Act și Politon
Număr pagini: 360
Traducere: Diana-Maria Trăncuță
Data apariției: 2023
