Împotriva sorții este romanul care mi-a permis să o cunosc mai bine pe autoarea Elizabeth Camden. Sau mai bine spus, să cunosc stilul său de scriere, imaginația ei și căldura pe care o imprimă poveștilor sale. Știți că îmi plac romanele creștine și mă bucur întotdeauna de titlurile pe care editura Casa Cărții ni le aduce mai aproape. E o mare bucurie de fiecare dată să descopăr autori noi, personaje și locuri interesante.
ÎMPOTRIVA SORȚII a câștigat mai multe premii literare: premiul RITA pentru cel mai bun roman motivațional; premiul Christy pentru cel mai bun roman istoric și premiul Daphne du Maurier pentru cel mai bun roman de dragoste, motivațional și de suspans.
Elizabeth Camden ne atrage, aproape fără să simțim, în lumea pe care a construit-o atent pentru personajele sale. O lume cu reguli clare, însă plină până la refuz de corupție, minciună, oportuniști, profitori.
Împotriva sorții – lupta pentru supraviețuire
Nu este nimic ușor în anul 1876. Mai ales pentru o tânără singură, rămasă mult prea devreme orfană și fără vreun sprijin real. Înainte de a vă povesti un pic despre Lydia Pallas și abilitățile sale cameleonice, aș vrea să vă spun câte ceva despre perioada în care autoarea a ales să-și plaseze povestea.
Îmi place întotdeauna să „gust” din atmosfera cărții pe care o citesc. Să mă transpun în locuri exotice, în ani diferiți și în mijlocul unor perioade care îmi sunt accesibile doar așa, prin cărți și lectură. Dacă nu aș fi avut un an trecut la începutul cărții, aș fi putut să plasez aproape oriunde și oricând această poveste. Impresia mea a fost că nu ne-am apropiat deloc de farmecul acelor ani, unele noțiuni fiind prea moderne, din punctul meu de vedere. Foarte puține elemente care să descrie cu adevărat viața într-o perioadă atât de tulbure, viața pe o navă sau într-un orfelinat măcinat de boală și foamete.
Replicile personajelor, acțiunile, obiectele, atmosfera cărții… Toate au fost parcă desprinse din altă epocă. Să nu mă înțelegeți greșit, nu m-a deranjat asta foarte tare. Doar că, dacă aceste elemente ar fi fost prezente, experiența ar fi fost mult mai autentică, mai plină și mai emoționantă.
Lydia Pallas – o viață trăită la extreme
„Tot ce prețuiesc este chiar aici, în mâinile mele, a spus ea cu indiferență. Crezi că am putea să rezumăm viața unei persoane doar la lucrurile pe care alegem să le păstrăm? Pentru că nu cred că am cu adevărat nevoie de altceva decât ceea ce port cu mine.”
Pentru Lydia Pallas viața nu a fost deloc ușoară. Însă, mânată de ambiția puternică și de dorința de a avea un loc pe care să-l numească „acasă”, Lydia nu ridică deloc steagul alb al capitulării. Nu avea posesiuni materiale și nici rude bogate, dar avea o educație aleasă, furată de la viață și stoarsă din orice posibilitate care i se oferise. Avea o înclinație deosebită pentru limbile străine și îi era foarte ușor să le învețe și să le traducă celor care aveau nevoie. Lucra deja pentru un om important, însă se ivește o nouă oportunitate pentru a câștiga ceva bani în plus.
Lydia era apreciată, prețuită pentru capacitatea sa de a se reinventa și de a se adapta. Însă nu toată lumea îi cunoștea cea mai ascunsă dorință: să-și poată cumpăra, din puterile sale, apartamentul care-i devenise căsuță. Nu era o zonă grozavă, se afla deasupra unui local călcat de zeci de persoane, zi de zi. Dar devenise acasă și acolo simțea că „am reușit” se poate adeveri.
Pericol, alegeri și opiu
Lydia suferea teribil că era la un pas de a-și pierde totdeauna căsuța perfectă. Când Alexander Banebridge – alias Adonis sau pericol ambulant – îi oferă ceva de lucru, Lydia nu poate refuza. Chiar dacă asta era ca o misiune în orb, fără să știe cu adevărat jocurile și pericolul în care se arunca.
Avea nevoie de bani, e adevărat, dar nici nu putea spune că era singura femeie imună la farmecele lui Bane. Mai ales că el avea ceva care o ațâța permanent. Tachinările au făcut deliciul întâlnirilor lor și am simțit cum se înfiripă o poveste de iubire căreia niciunul dintre ei nu se va putea împotrivi.
Bane este prea prins de misiunea sa personală și nu știe să facă loc unei femei în viața sa. La drept vorbind, nici nu putea să o facă. Profesorul – omul alături de care lucrase și lângă care se formase – jurase să-i răpească tot ce avea mai de preț pe lume. Iar Bane știa pe propria-i piele că nu erau simple cuvinte aruncate în vânt. Miza era una uriașă și pericolul unul pe măsură.
Profesorul comercializa opiu și Bane voia să stopeze acest lanț al distrugerii, al morții și al dependenței. Habar nu avea că până și frumoasa Lydia avea probleme cu consumul de opiu. Leacul pe care-l lua tânăra împotriva durerilor de cap era plin de opiu. Ușurarea de moment, eliberarea și liniștea pe care siropul părea să i le aducă erau doar iluzii dictate de drog. Iar Bane știe că trebuie să riște totul pentru a stopa acest bulgăre amenințător. Însă, pentru a rupe lanțul întins de contrabandiști, Bane va avea nevoie de Lydia. Era ea suficient de puternică? Avea iubirea lor vreo șansă?
Împotriva sorții – alegeri, dragoste și iertare
Împotriva sorții este un roman cu o temă interesantă, bine pusă în lumină de evenimentele marcante și de alegerile personajelor. Este o poveste de dragoste, cu dragoste și din dragoste de oameni. Se simte asta. Și cred că mi-a fost dor de povești așa: calde, emoționante, vibrante.
Eu o recomand și voi o găsiți chiar aici.
Editura Casa Cărții are o mulțime de cărți faine și de autori numai buni de descoperit.
TITLU ORIGINAL Against the Tide
TRADUCERE DE Cristina Dumitru
AN APARIȚIE 2023
NR. PAGINI 362
EDITURĂ Casa Cărții
COPERTĂ paperback
