Împărăția orbilor este cel de-al paisprezecelea volum al seriei Inspector Armand Gamache și cel care a fost la un pas să nu mai fie scris. Din nota autoarei am aflat că, din cauza unor probleme de familie, a fost foarte aproape de a restitui banii din avansul pentru acest volum și aici se putea încheia aventura alături de simpaticul inspector de poliție. Dacă mă întrebați pe mine, ar fi fost păcat ca această călătorie să se încheie. Armand Gamache încă are multe de spus și nu sunt gata să îl trec pe lista „pensionarilor”.
Louise Penny este una dintre autoarele pe care mi-aș dori să le văd mai des în online. Volumele sale nu sunt pline de detalii sumbre și de scene întunecate, oribile ale unor crime sângeroase. Dar reușesc să te țină ancorat în poveste, interesat de tot ce se întâmplă în cariera și-n viața profesională a lui Armand Gamache. Louise Penny împletește foarte frumos detalii din anchetele inspectorului de poliție cu scenele domestice și cadrele din sânul familiilor celor implicați. Cumva, fără să știu foarte bine să vă descriu această senzație în cuvinte, Louise Penny scrie romane „old school”. Cu grijă către detalii, cu aplecare spre personaje, cu timp suficient pentru acțiune, consecințe și amănunte. E ceva ce doar autorii cu răbdare și experiență pot reda în scris. Simți că îngrijesc locul, că își ascultă personajele și le lasă să urmeze un curs care devine natural și firesc.
Împărăția orbilor – coincidență sau premeditare?
„În împărăția orbilor…, recita Amelia în timp ce mergea…
… chiorul e împărat, citea Gamache.”
Înainte să vă spun câte ceva despre acest volum, aș vrea să vă îndemn să dați o șansă acestei serii. Să nu credeți că trebuie să citiți volumele în ordine sau că nu puteți începe chiar cu acesta. E drept, seria are alt farmec dacă este citită în ordine. Detaliile „cad” mai bine în locul lor, personajele trăiesc, se îndrăgostesc, suferă, greșesc alături de noi. Însă, Louise Penny are grijă de fiecare dată să ne amintească pe scurt despre ce s-a întâmplat în volumele anterioare.
Când am ales cartea, imediat după un titlu mai lejer, am simțit că o porție de Gamache era tot ce-mi lipsea. Apoi, un pic toropită de razele soarelui sub care am ales să citesc, am simțit că înaintez un pic prea greu în poveste. Până ce mi-am adus aminte că nu mă grăbesc niciunde, că inspectorul Armand Gamache are nevoie de timp și răbdare. Nu mai este tinerel, a devenit și bunic de ceva vreme, și cariera lui stă sub un mare semn de întrebare. Timpul, cel care curge uneori prea lent, alteori zboară, s-a așezat mai bine printre rânduri și eu am simțit că fac parte complet din peisaj.
Executor testamentar – întâmplare sau certitudine?
Așa cum v-am spus mai sus, cariera lui Gamache se află pe muchia unei prăpăstii extrem de adânci și de periculoase. Cumva, dintr-o greșeală, Armand Gamache este cel care a lăsat să intre în țară o cantitate mare de droguri. Acum, la un pas distanță de miile de doze posibile eliberate pe străzi, Armand Gamache este suspendat și îndepărtat din orice anchetă.
Cum poți să scoți polițistul din instituție, dar nu poți scoate polițistul din om, Gamache găsește o crăpătură prin care se poate strecura înapoi. Prins între dosare, suspiciuni și priviri piezișe, inspectorul de poliție are nevoie de o supapă, de o portiță de evadare. Și o găsește. Este numit, alături de o femeie și un bărbat, executor testamentar. Nu ar fi fost un lucru de care nu se poate achita Gamache, dar habar nu are de ce a fost ales, cine a fost defuncta și care este rolul lui aici.
” – Tu cum reușești?
– Să-mi amintesc?
– Să uiți.”
Nu ar fi un roman polițist dacă nu am avea ceva piste încâlcite, niște suspecți și o moarte învăluită în mister. Armand Gamache se trezește prins în cazul „baroanei” Bertha Baumgartner, dar nu uită și să urmărească piste care să-l ducă spre drogurile care puteau să ucidă câteva mii de oameni.
Împărăția orbilor – goana după adevăr
„Fii foarte, foarte atent le cine lași în viața ta. Și învață să faci pace cu tot ce se întâmplă. Trecutul nu poate fi șters. Rămâne prizonier acolo, cu tine. Dar poți face pace cu el. Dacă nu, adaugă el, vei fi într-un război veșnic.”
Ancheta este una ușor de urmărit, dar asta nu înseamnă că veți identifica de la început toate căile spre adevăr sau toți vinovații. Louise Penny are grijă să strecoare suspans acolo unde te aștepți mai puțin și mici răsturnări de situație care să-ți întoarcă propria anchetă pe dos.
Mai este ceva ce apreciez la scriitura autoarei și nu știu dacă am mai menționat asta în articolele precedente. Are un stil înduioșător, care te cucerește și te amuză în egală măsură. Te simți confortabil în paginile cărților sale, te simți prietenul personajelor implicate și te trezești zâmbind cu gura până la urechi la anumite replici. Eu mă simt ca și cum m-aș întoarce într-un loc pe care-l iubesc și-l cunosc ca pe propria piele.
„Puțini scriitori de mystery împletesc mai bine decât Penny viețile personajelor cu crimele pe care le investighează acestea, iar aici ea atinge un punct culminant, cu mai mulți actori principali confruntați cu puncte de cotitură în viață.” – Booklist
Detalii:
Împărăția orbilor face parte dintr-un nou blog tour marca Crime Club și va mai primi recenzii pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Citește-mi-l, Ciobanul de azi, Fata cu cartea, Falled; Analogii, antologii.
Împărăția orbilor a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărată de aici.
Autor: Louise Penny
Nr. de pagini: 496
Titlu original: Kingdom of the Blind
Traducere de Luminița Gavrilă
Anul apariției: 2023
