Împărăteasa este romanul care m-a ajutat să o privesc din alt unghi pe Prințesa Elisabeta „Sissi” a Bavariei. Sunt o mare iubitoare de romane istorice și am constatat că le caut tot mai des în ultima vreme. Deschid cu nerăbdare și curiozitate ușile palatului, ale caselor care ascund taine neștiute sau mai puțin exploatate de istorici.
„Pur și simplu fermecător! […] Gigi Griffis ne oferă povestea a două surori atât de îndrăznețe și de neconvenționale, încât parcă am vrea să sărim și noi în paginile cărții, să le fim aproape, dar și intrigi de palat suficient de spumoase, încât să ne facă să citim până târziu în noapte.” MEG WAITE CLAYTON, autoarea romanului Ultimul tren spre Londra
Îmi plac luminile calde aruncate peste destine, tușele umane cu care autorii creionează personalitățile personajelor, stratul de compasiune și empatie pe care îl tot aștern aceștia peste întâmplări și evenimente. De aceea, voi alege mereu ficțiunea și voi căuta mai apoi detaliile reale despre personalitățile cunoscute astfel. Simt că așa pot umple toate spațiile vremurilor, că îmi pot alcătui un tablou fidel, plin de tonuri și nuanțe.
Cred că multe dintre noi și-au dorit să fie prințese. Sunt multe fetițe care își imaginează și acum că sunt prințese, că au garderobe uriașe, pline de rochii vaporoase, încărcate de perle și pietre prețioase. Însă, pe măsură ce realitatea își face loc printre visurile de copii, realizăm că o prințesă are mai multe lucruri pe care nu le poate face decât cele care îi sunt permise. Iar asta poate fi copleșitor pentru oricine. Sissi nu face excepție. Însă, după cum veți afla și din acest roman, Sissi iubește să fie neconvențională, să ridice bariere și să rupă tipare.
Împărăteasa – o iubire cum nu mai e alta
Despre Elisabeta știam foarte puține lucruri. Așa că, de îndată ce am terminat de citit romanul scris de Gigi Griffis, am și pornit la scotocit după mai multe informații. Romanul lui Gigi Griffis pare el însuși un spărgător de tipare. Deși ordinea cu care ne-am obișnuit noi este alta, Gigi Griffis s-a inspirat dintr-o ecranizare (și nu invers) și ne-a adus-o în lumină pe Elisabeta, Împărăteasa fără voie.
Elisabeta, „împărăteasa fără voie” a fost o femeie depresivă și nefericită. Se simțea sufocată în anturajul de la Viena, de unde încerca să scape, prin călărit, poezii, călătorit.
A fost o femeie frumoasă, faima frumuseții ei ajungând până în Orient. Ambasadorul Persiei a refuzat să plece dintr-o vizită oficială până ce a văzut-o. Piesa ei de rezistență era părul foarte lung și frumos, îngrijit de coafeza sa preferată, Fanny. (Sursa aici)
Destinul real al Elisabetei m-a întristat dincolo de cuvinte și povestea lor de iubire s-a făcut fărâme. Am asistat parcă la transformarea ei din femeia cutezătoare în femeia veșnic acuzată și strânsă cu ușa. Din fericire, romanul lui Gigi Griffis se concentrează doar în jurul părții mai frumoase a vieții Elisabetei. Însă, odată ce deschizi cutia Pandorei, nu ai cum să mai privești altfel destinul ei, nu ai cum să mai prețuiești jurămintele și promisiunile.
Împărăteasa – emoție și asumare
Mă cunoașteți și citiți de atâția ani. Vă tot spun că eu caut emoția, că îmi place când mă simt parte integrantă a unui ansamblu alimentat de emoție și speranță. Prima parte a acestei povești a fost cea care m-a cucerit și m-a făcut să zâmbesc cu gura până la urechi. Nu eram în pat. Nu sufletește. Eram pe pajiște, cu picioarele goale, pierdute prin iarba răcoroasă. Eram pe spinarea vreunui cal, printr-o pădure liniștită sau într-o caleașca legănată de galopul ritmic al unui armăsar puternic.
Eram oriunde era Sissi. Ascunsă în spatele vreunei firide, pitulată după vreo draperie, pierdută printr-un coridor sau o bibliotecă. Visam la marea dragoste, la emoțiile pe care numai iubirea le poate trezi și îngriji. Eram în spatele ușilor închise, acolo unde mama țipa și se isteriza de fiecare dată când auzea de încă o năzbâtie făcută de Sissi. Eram în grădinile în care l-a întâlnit pe Franz, i-a zâmbit și s-a îndrăgostit. Eram în sala mare, cu inima bătându-mi puternic în piept la gândul că el, cel de care se îndrăgostise ea, era pe cale să își anunțe logodna cu Elena, sora Elisabetei.
Eram acolo și când ea a fost cea aleasă, și când a fost respinsă de cei pe care-i iubea. Și când a fost nevoită să plece de lângă el, și când s-a întors, și când a primit primul sărut. Și când a simțit că inima ei se transformă în aripi. Eram peste tot.
Împărăteasa – când destinul îți este scris
Cea de-a doua parte a cărții a fost cea care mi-a mai liniștit un pic avântul. Dacă partea cu îndrăgostirea a fost minunat redată, aproape tangibilă fiecare senzație care se năștea din pieptul celor doi, cea de-a doua mi-a dat impresia unei fugi către final. Personal, aș fi vrut un pic mai mult din realitate, un pic mai mult din lupta pe care Elisabeta a pornit-o din momentul în care a devenit Împărăteasa.
Nu am văzut ecranizarea și nu știu cum este înfățișată viața Elisabetei, eu mă rezum strict la experiența literară. Nu este o poveste rea, chiar deloc. Este ușoară ca o zi de vară, plină de iubire, promisiuni, alegeri și jurăminte. Doar că, din punctul meu de vedere, povestea se mai putea complica puțin. Era suficient material pentru a dezvolta întregul ansamblu, pentru a face povestea lor de iubire să strălucească pentru totdeauna.
Inspirată de serialul Netflix, Împărăteasa este o poveste captivantă, vibrantă și incredibil de modernă despre dragoste, dar și despre descoperirea propriei voci.
Romanul Împărăteasa a apărut la Editura Corint – imprint Leda Bazaar – și este disponibil aici.
Traducere: Anca Cristina Ilie
Leda Bazaar
Data apariției: Noiembrie 2023
Softcover
Număr pagini: 304