21768816_1969858523280853_2818583056017343817_o
Îmi pare rău ca am început cu această carte. La un moment dat eram foarte hotărâtă să nu mai dau vreo șansă celorlalte două cărți ale lui Agnes Martin-Lugand, dar am zis că pun o etichetă prea rapid și nejustificat autoarei și stilului său de scriere.
Nu este o carte atât de rea. Este ușoară, previzibilă și cu un limbaj accesibil (eu nu am simțit nicio clipă inteligența și eficacitatea personajului feminin). Yael, personajul feminin central, este cea mai enervantă ființă pe care mi-a fost dat să o întâlnesc în ultima vreme. Iubesc oamenii ordonați, hotărâți și ambițioși. Dar ea era de-a dreptul maniacă și insolentă. Termenii pe care îi folosea la adresa celor care nu îi puteau înțelege dedicarea și obsesia ei pentru muncă pe mine m-au enervat teribil!
Am așteptat întreg romanul clipa în care Yael va avea o sclipire de geniu, de genul acelui flashback când toată viața ți se perindă prin fața ochilor și tu cu o privire de expert vei observa fix unde greșești. Da, a avut câteva clipe din astea, dar nu a învățat mare lucru.
Primele pagini ale cărții ne-o înfățișează pe Yael drept o tânără plină de viață. Era sufletul adunărilor, nelipsită din fotografii, mereu cu zâmbetul pe buze și întotdeauna gata de o seară în oraș. Nu îi plăceau angajamentele și nu își dorea vreo slujbă plină de responsabilități. Cum perioada ei de stagiatură urma să se încheie, se gândea serios să își ia un an sabatic și să cutreiere lumea. Grupul lor de distracție era format din: Alice(sora lui Yael) și iubitul ei Cedric, Adrien și Jeanne, care formau un cuplu la rândul lor și Marc, burlacul grupului.
Exact când perioada ei de stagiatură se încheie și ea nu știa ce o să facă pe viitor, Yael primește o ofertă seacă de lucru de la șeful ei, Bernard. Nu avea alte planuri, așa că oscila între acceptarea ofertei și declinarea ei. În săptămâna aceea Marc dispare. Cei cinci prieteni îl caută neîncetat iar Yael era cea mai dedicată găsirii lui. În magazinul bunicului lui Marc, Yael află că acesta se distanțase pentru a putea înțelege ce vrea să facă pe mai departe. El era la fel de indecis ca și Yael. Student bun dar nu se putea mobiliza deloc.
Apoi acțiunea face un salt de zece ani. Alice și Cedric sunt părinți, Adrien și Jeanne o aveau pe fetița lui Jeanne din prima căsătorie. Yael…Yael e la sute de kilometri depărtare de fata pe care o cunoscusem inițial. Nu are viață personală aproape deloc. Este obsedată de muncă și super-dependentă de telefon. Îmbrăcată mereu office și cu pantofi cu toc în picioare, aranjată și profesionistă, Yael cucerea treaptă după treaptă la nivel profesional. Era dură cu ea și cu ai săi colegi, nu permitea apropierea și nu tolera greșelile nimănui. Îi punea pe toți sub spectrul incompetenței.
Imi pare rău, sunt așteptată devine mantra ei și scuza eternă. Pierde tot ce era mai important în viața familiei sale, se înstrăinează constant de prieteni și de sora sa. Avea un program strict de viață, i se părea că mâncarea este o pierdere de vreme…în timpul acesta putea să muncească.
Poate nu vi se pare nimic ciudat în tot ce am scris eu mai sus, dar dacă veți citi cartea, veți înțelege. Își construiește viața după tiparul șefului său, înoată cu telefonul la mână pus într-o husă impermeabilă, este conectată tot timpul și gata oricând să fugă.
Faptul că nu are grijă de ea va lăsa urmări și un mic accident la muncă i se pare capăt de lume. Se comporta de parcă ar fi pierdut tot. Singurul lucru bun din terminarea unei zile de muncă la ora 17 este faptul că, absolut întâmplător, îl găsește pe Marc. Acum erau multe lucruri de lămurit. Vor putea să treacă peste zece ani de absență?
V-am spus inițial că Yael are un moment în care realizează că tot ce face e greșit. Apoi revine la tiparul ei uzual. Nu știu dacă așteptam ceva de la acest roman. Pe la pagina 170 deja voiam să îl abandonez. Nu știu dacă m-a bucurat finalul, dacă a venit ca un clișeu, dacă….dacă. Nu mi s-a părut nimic incredibil la ea, nimic care să mă surprindă sau să mă impresioneze în vreun fel. Mai bine aș fi citit o carte romantică. Pentru cei care s-ar grăbi să spună că și aceea este clișeică…le-aș spune că măcar aceea are ceva construit, o intrigă cât de micuță acolo. Asta mi s-a părut constantă, statică și enervantă.
Subiectul este unul de actualitate într-adevăr. Toți suntem prinși de muncă, rutină. Dar într-o eră în care oamenii se întorc la mâncare raw-vegană, vegană și la tot ce este rustic și mai puțin tehnologizat, mi-e greu să cred că ar mai accepta programul acesta draconic. Accepta e mult spus…auto-impus e mai corect. Pentru mine, ca o concluzie…Yael era la nivel profesional o super working girl, dar un femme-enfant la nivel emoțional.
Asta este părerea mea, poate o fi fost starea, poate nu o fi fost vremea ei. Am văzut că sunt oameni încântați de carte, eu le respect părerea. Fiecare percepe în stilul lui o carte. Vouă ce părere v-a lăsat romanul?
Ps: am făcut și o analogie între dispariția lui Marc și transformarea lui Yael. Tot nu am înțeles-o. Nu este o carte chiar așa rea. Dar parcă nu are acel ceva… dacă s-a dorit transmiterea vreunui mesaj, mie mi se pare că doar a “zgâriat” suprafața mesajului.

69 COMENTARII

  1. Yael personajul din cartea Imi pare rau sunt asteptata e prea mult dedicata asupra muncii, sora ei si prietenii tot incearca sa o mai scoata din casa dar ea tot vrea sa lucreze. Chiar si sora ei tot o chema la dansa dar dansa zice ca nu poate . Seful ei ii da concediu pentru ca lucra prea mult si nu isi luase niciodata liber. Pe la jumatatea cartii , autorul povesteste cum Yael a plecat cu prietenii dar nu ea era imbracata in haine de munca nu ceva lejer

  2. Felicitări pentru sinceritate! <3 Am cartea, încă necitită, dar îi va veni rândul… Eu am fost puțin dezamăgită de Oamenii fericiți citesc și beau cafea, nu știu, nu a fost exact ce mă așteptam eu… Viața e ușoară, nu-ți face griji mi-a plăcut destul de tare, deși subiectul este ușurel. Cred că am citit-o eu într-un moment mai dificil al vieții mele și m-a prins destul de tare…

  3. Si eu am început de mai multe ori două din cărțile autoarei. Nu am continuat. S-ar putea să fi fost o perioadă nepotrivita pt ele. Acum nu ma mai tentează nici atât. Le mai las o vreme în așteptare. Felicitări pt sinceritate! 🙂

  4. Am trecut și eu prin stările descrise de tine. Aș fi bătut-o pe Yael :))) Dar mi-a plăcut tare mult. Citisem înainte Oamenii fericiți… și, pentru că nu am mai plâns ca la aceea, cartea asta mi-a plăcut mult. 😀 Vara asta am citit vol 2 din Oamenii fericiți. M-a terminat, am plâns cât am citit-o, 2 zile. Ufff! Îmi place cum scrie Agnes, are ceva…
    PS. Corectează: “Incipitul cărții..” – typo. 😉
    XOXO

  5. Am auzit, pana acum foarte mult pareri pozitive despre carte. Acum insa, cititnd recenzia ta, cred ca nu ma mai grabesc s-o citesc. Am cam inteles despre ce e vorba si nu stiu daca as mai pierde timpul cu asta. Sunt alte carti mai interesante care asteapta pe raft sa le citesc 🙂

  6. Ai dreptate, până pe la pagina 120(când e trimisa forțat în concediu) Yael candida serios la titlul “cel mai antipatic personaj feminin întâlnit într-o carte”, apoi lucrurile de mai schimba puțin. Oricum in celelalte două cărți ale autoarei de întâlnesc personaje mai “umane” , trecute prin drame serioase.

  7. Eu am citit primele carti aparute la noi de aceasta autoare, si mi-au placut foarte mult. Recunosc ca am inceput si acest roman, dar l-am abandonat dupa aproximativ 80 pag. Daca cartea nu ma captiveaza nu are rost sa imi pierd timpul cu ea.

  8. Ești conștientă ca recenzia ta mă intriga, da? Acum chiar sunt curioasa cum este cartea sau cel puțin, cum o voi percepe eu… Sunt curioasa dacă voi fi de aceeași părere cu tine sau nu…
    Felicitări pentru recenzie!

  9. Ca un facut, prima carte scrisa de autoare si aparuta la noi am facut-o cadou, asadar nici macar nu a ramas la mine :))) Acum as vrea sa vad cum scrie, macar. Stii cum e, nu? Toate parerile sunt persoanele, chiar si cei care se erijeaza ca in observatori, o fac tot pe baza a ceea ce au trait, simtit, invatat. Chiar e un subiect al prezentului, avand in vedere ca se moare din cauza surmenajului de la locul de munca, dar chestia e ca la acest personaj, cum bine ai subliniat, este ceva auto-impus. Am cunoscut astfel de persoane, dar, la un moment dat, fac o intoarcere de 180 de grade si isi dau seama ca se autodistrug asa. Poate ca asta s-ar vrea mesajul: „Nu faceti ca ea!”?

  10. Aceeasi impresie am avut-o si eu despre cartile ei. Nu m-au dat pe spate. Cu greu am reusit sa le citesc, dar am decis sa nu mai scriu despre ele pentru ca nu consider ca mi-au adus un plus de valoare (indiferent de punctul de vedere).
    Apreciez sinceritatea ta. Felicitari!

  11. Multumesc Anca, chiar eram curioasa in privinta acestei carti si m-am lamurit pe deplin! Nu e genul meu, intrucat nici eu nu indragesc genul acesta de personaje, precum Yael. Imi plac personajele mature si complexe emotional si sufleteste, care pun familia si nu cariera pe primul plan. Nu e nimic rau in a avea o cariera, e de admirat, dar nu cu orice pret.
    Totusi, daca voi avea ocazia, nu zic ca n-o voi citi, unele carti sunt de folos chiar si pentru a concluziona “nu faceti ca ei”…

  12. Felicitaripentru sinceritate. Nu am citit nicio carte scrisa de aceasta autoare, dar eram foarte curioasa pentru ca multa lume le lauda. Acum chiar daca sunt putin in dubii in acelasi timp sunt si mai intrigata daca mie o sa-mi placa sau nu.

Lasă un răspuns