Iertarea
Recenzii

Iertarea – Yrsa Sigurdardóttir, recenzie

Iertarea este cel de-al treilea volum din seria Freyja și Huldar, o serie pe care am început să o îndrăgesc din ce în ce mai tare.
Iertarea a fost prima lectură din octombrie. Și ce alegere bună am făcut!
Yrsa nu se dezminte. Ne oferă clipe ne normalitate printre scene pline de violență și crime înfricoșătoare. Îmi place stilul ei de a tempera duritatea subiectului ales. Nu e ușor să jonglezi cu elementele domestice și detaliile unor cazuri care le dau bătăi de cap polițiștilor.
„O poveste zguduitoare, pe care fanii genului polițist n-ar trebui să o rateze.” – Publisher’s Weekly
De data asta, bullying-ul este lait motivul acestui roman. Un fenomen existent de multă vreme, dar care îmbracă forme tot mai urâte și mai violente. Ființe urmărite, arătate cu degetul, jignite… Doar de alți oameni care se cred superiori. Acești oameni, cei care se hrănesc din aceste acte, nu sunt cu nimic mai presus decât victimele lor. Ar trebui să acordăm mai multă atenție acestui fenomen. Cuvintele rănesc, actiunile și mai mult. Fiecare are dreptul la liberă alegere. Nu suntem mai buni. Suntem toți oameni liberi, egali. Ar trebui să înceteze acest val de ură. Nu vom câștiga. Dimpotrivă.
Iertarea
Iertarea

Între condamnare și iertare

Victimele acestui fenomen sunt cele care rămân tot timpul în conul de umbră care i-a condamnat.
Răniți, în camera lor, multi și-au plâns durerea. Unii nu au trecut niciodată peste, alții au ales să își încheie socotelile cu viața. Nimeni, dar absolut nimeni, nu cred că vrea să trăiască cu asta pe conștiință. Cartea asta este ca un semnal de alarmă. Bullying-ul, cyberbullying-ul exista. Și victimele suferă.Poate că ar trebui să ne gândim de zece ori înainte de a deschide gura, de a pune etichete și de a ridica degetul acuzator. Sunt oameni care nu  pot trece niciodată peste cuvintele strigate in gura mare. Nici peste etichetele pe care le-au primit.
Am citit Moștenirea, primul volum al acestei serii. Am fost de atunci convinsă de stilul puternic, echilibrat și tensionat al autoarei. Povestea de atunci a dat naștere câtorva fiori reci. Am sărit peste volumul doi și asta numai pentru că l-am încurcat cu un altul. Și am ajuns la Iertarea. La fel ca și în cazul primului volum, sunt de părere că Yrsa nu este foarte inspirată când își alege titlurile. Simt că dezvăluie cea mai importantă probă. Romanul acesta m-a șocat. A început în forță, cu o scenă violentă și un caz care se dovedea al naibii de greu de elucidat. S-a sfârșit cu o scenă care mă va urmări până la apariția următorului volum. Sper să îl primim cât mai repede!

Crime anunțate pe Snapchat

Tensiunea nu o resimțim doar datorită cazurilor evocate. Starea aceasta se răsfrânge și asupra polițiștilor. Nu toți sunt pe placul meu, dar sunt toți creionați veridic, cu defecte și calități. Huldar rămâne preferatul meu și mă bucur să îl descopăr și mai mult de la volum la volum. Freya, dacă am uitat să menționez anterior, nu este polițistă, dar lucrează la Protecția Copiilor și este chemată în cazul în care sunt implicați minori.

Și, asta o primiți bonus, Freya ajunge slăbiciunea lui Huldar. Ah, ah, ah! Abia aștept povestea lor. Nu pentru dragoste. Pentru înțepăturile din secție. Sigur vor fi niște priviri capabile de a tăia în orice material.

Revenind la cazurile noastre, polițiștii nu sunt geniali. Nu sunt alcătuiți în grabă și pașii lor sunt atent gândiți. Nu am avut o clipă în care să simt că am luat-o înaintea lor. În primul volum m-am prins destul de repede de cum stăteau lucrurile. Nu am mai reușit și de data asta. Începusem să întrevăd mobilul crimei, alcătuisem un caz și o tipologie. Dar îmi tremura mâna când venea vorba de îndreptat degetul către un vinovat.

Iertarea – cine și de ce?

Cartea asta m-a făcut să mă tem de Snapchat. Nu că aș ști eu să și folosesc aplicația, dar m-a făcut să tresar de câteva ori când simțeam cum vibrează telefonul. Un filmuleț în care cineva, o adolescentă în cazul nostru, implora iertarea. Filmulețul era sfâșietor, i se simțea disperarea în voce. Poate că nu ar părea ceva nelalocul lui. Doar că acest filmuleț era urmat de un altul. Violent, extrem de violent. Practic, criminalul îi făcea pe destinatari martorii crimei lui. Atent la fiecare detaliu și fără să lucreze după un tipar cunoscut, criminalul șochează întreaga comunitate. Nu mult după ce cadavrul fetei este descoperit, criminalul lovește din nou. De data aceasta, victima este un băiat. Deși acționează în același mod, polițiștii sunt tot mai departe de a-l identifica. Și sunt siguri că acesta nu se va opri aici. În apropierea victimelor găsiseră două foi, cu două numere: 2 și 3. Ce încerca să le spună? Era un cod? Era numărul victimelor?

Sigurdardóttir pune sub lupă fenomenul bullyingului, cu toate implicațiile sale – izolarea socială, suicidul, consilierea psihologică și dificultatea prevenirii lui în acest thriller întunecat, excelent construit.” – Library Journal

I-am însoțit în ancheta lor, dar nu am știut către cine să fac pași. Am avut o listă de suspecți și am oscilat constant între ei. Găseam motive tuturor, construisem scenarii plauzibile. Am realizat destul de târziu care era de fapt ordinea evenimentelor, dar tot nu am reușit să îmi umplu golurile decât aproape de final. Yrsa a scris o poveste complexă, cu fire care se conectează constant. Simți cum se ramifică totul sub ochii tăi și ai impresia că vei pierde frâul evenimentelor. Dar Yrsa știe să scrie. Știe să le introducă în poveste la momentul potrivit, știe să alterneze planurile și să țeasă istorii.

Bullyingul – un fenomen care necesită atenție

Nu este o lucrare de specialitate, dar Yrsa reușește să urmărească toate dedesubturile bullyng-ului. De la victime la agresori, de la cauze la urmări. Nu distrugi o singură viață când ataci, distrugi mai multe. Și nu toate victimele reușesc să treacă peste mesajele pline de ură și de agresiuni verbale. Cuvintele rănesc uneori mai mult decât o fac armele. Aveți grijă cum le folosiți!

Mi-a plăcut mult volumul acesta. A fost plin de suspans, de întrebări, de regrete. Iertarea nu s-a primit în toate taberele. În unele, aceasta a fost înlocuită cu răzbunarea. Aflați voi unde și de ce. Și să nu îmi spuneți că nu ați fost avertizați în legătură cu finalul. 🙂 Mi-a transmis fiori reci și o stare de nerăbdare! Simt nevoia să îl felicit încă o dată pe Liviu Szoke. face o treabă excelentă cu seria asta și sper ca el să ducă la final. Mulțumesc pentru contaminarea cu „microbul” Yrsa. Fericită să mă număr printre molipsiți!

Iertarea a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici.  

Autor: Yrsa Sigurdardóttir

Nr. de pagini: 464

Titlul original: Aflausn

Limba originală: islandeză
Traducere de: Liviu Szoke

Anul apariţiei: 2020

Format: paperback cu supracopertă

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: