Identități secrete, Seria Alina Marinescu (#2) – Monica Ramirez ***Recenzie

  ”Identități secrete” este cartea care nu îți ascunde nimic. Dă stărilor tale atâtea identități încât ești purtat de la agonie la extaz, de la adevăr la minciună, de la protecție la trădare. Forță brută și cuvinte care ilustrează perfect toate emoțiile, toată furia, durerea și disperarea…forță care nu te distruge, nu este letală…este revelatoare și dominantă. Te poartă, te ridică și îți ilustrează o parte dintr-o viață a umbrelor, o viață unde dai zi de zi mâna cu moartea, unde nu există viitor ci doar clipe furate și o fericire iluzorie și împrumutată.

 Ce însemna să fii normal? Cum era să te trezești dimineața și să îți pese doar de prețurile de la market? Cum era să te așezi lângă cineva fără să fii suspicios? Să dormi cu mâna sub pernă și nu cu arma? Cum ar fi fost să fie cu adevărat soția lui Alex ci nu doar de fațadă pentru o nouă misiune? Cum era Alex? Cine era Alex cu adevărat?

Primul volum al seriei l-am adorat. Pe acesta pot să spun că îl ador la pătrat? Mi-a intrat pe sub piele și mi-a furnicat-o, mi-a dat fiori reci pe spate și m-a făcut să fiu conștientă de fiecare bătaie a inimii. Am respirat pe jumătate, am galopat printre misiuni și am pătruns în lumea Elite…

   După ce SSO descoperise că exista cineva printre ei care deconspiră planuri și informații, Alex Therein știa că era doar o chestiune de zile până să se afle că era agent dublu. Colabora cu Elite în încercarea lui de a face bine omenirii cu un număr minim de victime. Elite era tot o agenție secretă dar cu alte principii și alte reguli. Alina era singura lui condiție pentru a deveni agent activ în cadrul Elite și îl informase deja pe Brett, șeful agenției. Alex încă se considera vinovat pentru că îi distrusese viața, așa că simțea că este de datoria lui să o știe în siguranță.

Pe Alina nu o interesa agenția din care face parte. Era același plan, același slalom nebun printre misiuni, cultiva și culegea moarte la orice pas. Se simțea străină, incompletă și obosită de aceasta viață pe care singură nu și-ar fi ales-o. Știa acum mai mult ca niciodată că relația ei cu Alex îi făcea rău. Pasiunea, scânteia și nebunia dintre ei doi nu erau de ajuns pentru a-i oferi dragostea către care tânjea…nu erau sentimente profunde și nici siguranță. Se săturase de clipe furate printre misiuni, de minciuni și locații secrete pentru a-și consuma relația.

În timp ce Alex devine mai uman, mai cald și mai atent la detalii, Alina devine agentul impasibil și rece, distantă, semăna din ce în ce mai mult cu agentul perfect Therein. Cum ar fi putut să mai creadă în el după ce află că putuse să o lase să fie liberă, că putea să nu vină la Elite…dar el o păstrase lângă el, supunând-o acestei vieți în care nu exista lumină ci doar arme reci, gloanțe și teroare.

Fiecare misiune avea un profil încărcat pe un PDA. Știau de dinainte planul și toți pașii pe care îi aveau de urmat pentru a asigura succesul misiunii. Dar nimeni nu îi dăduse un profil pentru a ști ce avea de făcut în privința lui Alex. Cuprinsă de sentimente contradictorii și fără speranță, Alina cere transferul la sediul din Paris. Credea că dacă va rămâne departe de Alex va putea asimila mai bine rolul de agent operativ.

Se păcălea singură cu iluzia unei vieți normale. Voia să se bucure de liniște… dar cum să poată când gândurile ei îl strigau pe el? Cum să stea departe când ei doi erau legați de fire invizibile de dorință și dragoste? Cum când ei doi erau cel mai bun cuplu de agenți? Cum când ea trăia pentru a-l salva pe el și el pentru a o salva pe ea?

 Încăpățânarea și determinarea lui Alex era binecunoscută în cadrul agenției, așa că transferul lui la Paris nu mai miră pe nimeni. Doar că Alina nu știe cum să o ia de la capăt, nu știe cum să îl ierte pe el și să fie prieteni. Misiunile îi pun alături unul de altul, mereu capabili să ducă totul la capăt dar nu pot șterge toate lucrurile spuse pe jumătate și nici nu pot vorbi în locul lor.

Personaje noi și spumoase își fac apariția în acest volum. Ford, prietenul lui Alex  va deveni punctul de sprijin al Alinei în încercarea ei de a-și găsi locul. Vallis îi va fi alături atunci când durerea o va doborî.

Dacă în primul volum Alex m-a enervat teribil pe alocuri, în al doilea volum mi-a fost atât de drag. Am descoperit o dată cu Alina un alt fel de Alex, am depășit condiția de agent și am văzut latura lui normală, caldă și afectuoasă.  Vă spun drept că misiunile, planul și detaliile tehnice sunt atât de complexe și de bine gândite încât mi-ar fi teamă să mă apuc să vă spun ceva despre ele. Atacuri teroriste, bombe biologice, grupări extremiste, personaje colorate implicate în traficul de arme…toate astea sunt a doua natură pentru agenții speciali din cadrul Elite și chiar dacă misiunile sunt încununate de succes, mulți dintre ei nu se mai întorc la bază, sau se întorc răniți fizic și sufletește.

Ca agent trebuie să fii pregătit pentru orice. Fie să seduci și să minți cu zâmbetul pe buze, să stai afară în frig sau să rupi gâtul cuiva cu mâinile goale, să faci din orice o armă și să fii mereu gata să o iei de la capăt ori de câte ori este nevoie.

Eu, ca și cititor nu sunt pregătită pentru tot amalgamul de emoțiii pe care Monica îl crează cu atâta naturalețe. Ultimele pagini m-au stors emoțional. Cuvinte simple, construcții fluide care mi-au ilustrat perfect toată durerea, tot abandonul și toată neputința Alinei. Am citit, m-am cutremurat și am plâns…până când o rază de speranță s-a ivit printre rânduri.

Îți mulțumesc, Monica! Îți mulțumesc pentru o carte de nota 10. You are the best! Just like you promissed. ( ca să te citez) 

PS: Declar oficial că Monica Ramirez a devenit autorul meu preferat!