Recenzii

Homo in fabula – Mircea Rotaru Piese de teatru

21273735_1962541370679235_3199422860047474177_o.jpg
 
Cred că au trecut trei ani de când am fost ultima oară la teatru. Țin minte emoția resimțită în sală, râsetele, oamenii și actorii. A fost o experiență minunată pe care mi-aș dori să o repet. Nu voi insera veșnicele scuze cu ”nu am timp”, ”nu am cu cine să merg”. Mă declar vinovată și cam atât.
Când am primit această cărticică de la domnul Mircea Rotaru nu am știut că vine la pachet și cu o doză de nostalgie. Nu am mai citit teatru din liceu. Da, am făcut parte din generația care încă mai punea în scenă piese de teatru (la nivel de amatori) și care se grupa în vreun cor și concura împotriva celorlalte licee. Mai întâi a trebuit să mă scutur de amintiri, apoi am putut să îmi las sufletul să se culcușească între paginile cărții.
Eram un pic nesigură, chiar sceptică pot spune. Mă gândeam că o piesă de teatru scrisă, nu jucată în fața ochilor mei, nu va putea să mă transporte în lumea ei tragi-comică. Aș! M-am înșelat cumplit!
I-am ”văzut” jucând în fața ochilor, mi i-am imaginat, am râs, am plâns și am rămas surprinsă de finalul imprevizibil al fiecărei piese în parte. Asta iubesc eu la piesele de teatru: imprevizibilitatea și faptul că actorii fac atât de mult cu extrem de puțin. La teatru nu sunt efecte scenice, nu există montaj sau duble. La teatru există actorii, emoțiile și publicul.
Fiind chiar el actor, autorul Mircea Rotaru reușește să redea pe hârtie întreaga esență a teatrului. Dacă la început mă gândeam că aș fi vrut mai multe indicații scenice, pe final m-am răzgândit. Știți de ce? Pentru că m-am simțit parte din spectacol. Îi vedeam pe toți defilând, intrând și gesticulând, le resimțeam furia, dragostea sau supărările. Și pentru cei neliniștiți trebuie să precizez că totul a fost condimentat cu mult umor de bun gust, așa, ca la teatru.
Cartea este compusă din patru piese de teatru:

Stâlpul inocenței

Și Dumnezeu greșește

Un pahar de vin

Ultimul mareșal.

Nu știam la ce să mă aștept de la fiecare în parte. Am citit și am rămas uimită de cât de multe nuanțe poate surprinde autorul cu atât de puține cuvinte. În ”Stâlpul inocenței” am râs de una singură prin casă. Situația tragică a unui tânăr scriitor amorezat până peste cap capătă alte valențe după ce este redactată și transpusă cu atâta umor.
”Un pahar de vin” a fost de departe preferata mea. Aș spune doar atât: ”la teatru e ca-n viața, domnule”. Dragoste, soacre năbădăioase, umor și tragedie. Ce să mai…realitate jucată în câteva acte.
Deși este subțirică și se citește extrem de ușor, cartea lasă o grămadă de sentimente în inima cititorului. Dialog spumos, personaje veridice și replici pline de umor. Domnule Mircea, când le vom vedea și puse în scenă? Ar fi un deliciu!
Nu uitați…dacă nu aveți timp ca să mergeți la teatru (ah, ce scuză), acum îl puteți și citi în confortul casei voastre, chiar dacă experiența nu poate fi comparată!
 
Vă mulțumesc tare mult pentru exemplarul oferit și vă doresc mult succes!

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *