Gustul dulce de acasă este cartea pe care am ales-o grație culorilor tomnatice de pe copertă. Nu mă judecați, superficiala din mine iese din când în când la suprafață. Nu am văzut-o nici pe rețelele de socializare sau pe Bookstagram, altfel sigur mi-ar fi „sărit” în ochi mult mai devreme. Mă credeți sau nu, am și uitat că o am în biblioteca de acasă, aproape că am și experimentat un soi de uimire când am văzut-o acolo, pitulată printre alte titluri.
Nu am căutat informații despre ea, nu am căutat opinii, nu am citit descrierea. M-am așezat pe marginea patului, dimineața devreme, și am pierdut noțiunea timpului. Dacă nu ar fi fost sarcinile de adult de îndeplinit, sigur aș fi rămas pentru câteva ore bune în atmosfera cărții, pierdută printre confesiuni, lacrimi, iubire de mamă, adevăruri și planuri narative.
Vă spuneam acum ceva vreme că anul acesta a fost anul lecturilor care implică familia, anul lecturilor cu greutate emoțională. Iar Gustul dulce de acasă, cu finețe și naturalețe, s-a înscris pe nesimțite în rândul lecturilor de suflet. Sincer vă spun, cu atât de puține așteptări am plecat la drum, cu așa mare neîncredere. Știu că toate erau nefondate, că nu-și aveau izvorul pe niciunde. Dar așa se întâmplă uneori, fără vreo explicație anume. Și atât de mare mi-a fost surpriza de-a lungul lecturii, atât de intensă și de plăcută mi-a fost încântarea la final, atunci când am realizat că am avut parte de o lectură fix pe placul meu: cu suficientă substanță, cu intimitate și emoție.
Gustul dulce de acasă – un roman cât o mângâiere
„Asta e treaba cu oamenii, se gândește Benny. Te uiți la o persoană și habar nu ai ce ascunde înăuntrul ei.”
Exact așa e treaba și cu poveștile. Te uiți la ele și nu știi care îți va întoarce sufletul pe dos, care va trezi în tine sentimente pe care încercai să le ascunzi, care-ți va deveni cămin și care îți va rămâne în minte zile de-a rândul. Așa a fost și Gustul dulce de acasă. Și Charmaine Wilkerson, în ciuda faptului că acesta a fost romanul ei de debut, a știut să păstreze elemente valoroase în mânecă. Le-a scos fix atunci când a fost nevoie de ale, a adus laolaltă niște situații, niște întâmplări care mi-au făcut sufletul să se înfioare.
Nu ne putem alege moștenirea. Dar putem alege ce vom deveni? Poate istoria de familie să modeleze relațiile, temperamentul, parcursul unui om? Cât de mult ne cunoaștem părinții și până unde suntem capabili să mergem în numele iubirii?
Charmaine Wilkerson răspunde la toate aceste întrebări, așezând în mijlocul unui tablou pictat cu o mulțime de nuanțe, de la cele mai deschise la cele mai închise, niște caractere puternice, alcătuite din particule, defecte și minciuni. Așază în mijlocul tabloului, fix acolo unde ochii ar poposi pentru prima oară, o mamă. O mamă care a greșit mult, care a iubit obsesiv, care a mințit și care a murit. Dar nu înainte de a lăsa celor doi copii încăpățânați ai săi un mesaj audio și un tort cu fructe. Mesajul erau obligați să-l asculte imediat după ce ea avea să fie condusă pe ultimul drum. Pentru a savura tortul aveau de parcurs o cale mai lungă, una pe care erau nevoiți să se ierte, să se asculte și să descopere adevărata poveste a mamei lor.
Gustul dulce de acasă – dragoste de mamă
„Gustul dulce de acasă este o poveste multigenerațională, cu personaje puternice și care merită savurată pe deplin… un roman incitant și emoționant.“ Time
Am mai citit o carte și jumătate de când am terminat-o pe aceasta. Am avut nevoie de timp pentru a lăsa povestea să mi se așeze în suflet. Am crezut că, de îndată ce valul de emoții va trece, încântarea mea va avea de suferit. V-am spus că eu judec emoțional poveștile pe care le citesc. Însă nu mi-a trecut nimic. Încă simt ghemul de căldură în mijlocul pieptului, gustul dulce al tortului de fructe tronează și acum pe limbă. Încă simt cum zumzăie iubirea prin toți porii și cum traversează nevoia de o îmbrățișare tot corpul meu.
Nu o să vă ascund că aceasta este una dintre cărțile în care mi-aș fi dorit să mă strecor, să schimb un pic niște lucruri, numai pentru a face un pic de dreptate. Dar știu că viața poate fi și așa: amară, nedreaptă. Știu că se face repede târziu și că unele mame pleacă de pe lumea asta cu sufletul plin de regrete. Lupta asta a fost a lui Eleanor, o femeie din insule, care a fugit și a lăsat în urmă tot ce a însemnat vreodată. Însă, în disperarea unui nou început, Eleanor păstrează un secret sfâșietor, care ar putea destabiliza pentru totdeauna micuța ei familie.
O saga de familie, un șir de alegeri, un singur deznodământ
Gustul dulce de acasă îmbină două planuri narative, ambele încărcate de greutăți, alegeri și momente tensionate. Pentru că vibrațiile trecutului își găsesc calea spre suprafața prezentului, povestea din California zilelor noastre devine la fel de interesantă precum prima parte a vieții lui Eleanor, acolo unde găsim traume, abandon, visuri spulberate, dragoste și promisiuni.
Se întâmplă foarte rar ca ambele perspective să-și găsească locul în inima mea, iar în cazul acesta nu pot să decid spre care parte înclină mai mult balanța. Povestea din insule a avut cantitatea perfectă de dramă, sacrificiu și compromis. Povestea din prezent, acolo unde Eleanor înflorește, face lumină în hățișul amintirilor sale. Și lasă adevărul să iasă la iveală.
Charmaine Wilkerson a știut să combine foarte bine ingredientele poveștii sale: a delimitat straturile cremelor, a copt blatul până la perfecțiune, a amestecat arome și a făcut ca dulceața adevărului să acopere gustul acrișor al trecutului. A adăugat ingrediente surpriză, care au venit să întregească „preparatul”, să-l facă de neuitat, fin și savuros.
Mi-a plăcut mult povestea asta! A avut cantitatea perfectă de intimitate, de căldură și dragoste, de emoție și de bine. O recomand cu tot dragul! Nu-mi vine să cred că am lăsat-o să mă aștepte atât de mult!
Gustul dulce de acasă este disponibil pe site-ul celor de la Litera.
Data Apariției : 7 apr. 2022
Colectie : Buzz Books
Autor(I) : Charmaine Wilkerson
Traducator(I) : Silvia-Alexandra Munteanu
Numar Pagini : 464