Grupul supraviețuitoarelor este unul dintre romanele care mi-au stârnit cea mai multă neliniște. L-am găsit pe Libris aproape întâmplător, asta după ce uitasem complet că-i văzusem anunțată apariția. Am avut o mulțime de întrebări înainte să-l citesc, apoi un pumn de emoții în stomac, groază și repulsie, neliniște, teamă, altă mulțime de întrebări, alt „ce mama naibii se întâmplă cu oamenii ăștia?”
„Nu e doar un roman horror. Hendrix întoarce genul pe dos pentru a-i arăta cusăturile. Pe jumătate amuzant, pe jumătate îngrozitor, romanul acesta continuă și apoi scrie finalul a zeci, poate sute de filme horror din anii ’70-’80.” – Marian Coman redactor-șef Armada
Nu sunt cea mai bună atunci când vine vorba de recomandări de filme, darămite de filme horror, însă, cu ajutorul imaginației și scriiturii lui Grady Hendrix, am avut impresia că mă uit la unul. Deși nu m-am speriat teribil citind rândurile acestui roman, pot să spun că am fost revoltată, șocată, oripilată de capacitatea oamenilor de a se transforma în monștri. Iar imaginile au căpătat mobilitate, exact ca scenele unui film. Totul s-a desfășurat într-un ritm alert, nebun, impregnat cu moarte și sânge rece.
Grupul supraviețuitoarelor – te poate menține un ghid în siguranță?
Ai avut ghinion. Poți privi și așa faptul că ai apărut în calea unui monstru? Că i-ai atras atenția și te-a găsit perfectă pentru planurile sale diabolice? Te-a răpit din sânul familiei tale, te-a violat, te-a legat cu funii groase, te-a imobilizat de scaune și mese, te-a rănit, te-a împuns, te-a închis, te-a lovit, te-a supus unor experimente greu de descifrat în cuvinte.
Alte fete ca tine, născute sub aceeași stea ghinionistă, care și-au întâlnit monștrii, au murit. Au dus cu ele în pământul rece cuvintele nerostite, urletele, spaima, groaza, vina, greul, neputința, golul. Altele, purtând răni adânci pe trup și în suflet, au scăpat. Au fost salvate, expuse, fotografiate, scoase la paradă, analizate, privite pieziș, îmbrățișate, discutate. Și apoi, așa cum se întâmplă cu orice, uitate.
Lăsate să se descurce, să își găsească din nou locul în lume. De parcă ar putea vreodată să își rescrie vreuna destinul. De parcă salvarea lor devine rapid un fel de radieră uriașă, care poate șterge frica, spaima, teroarea, vinovăția, sindromul impostorului. Cine sunt fetele astea după ce luminile se concentrează asupra altor victime? Cum trăiesc ele cu groaza și demonii lor? Cine le face din nou complete? Cine le salvează din nou, din nou, din nou? Cine le rabdă ieșirile, tresăririle, momentele de rătăcire?
Grupul supraviețuitoarelor – monștrii care atacă în buclă
Deși am simțit permanent că tensiunea devine a doua mea casă și că broboanele de sudoare înfloresc fără vreun control pe fruntea mea, au fost câteva pagini pe care le-am citit cu spaimă, cu scârbă, cu greu. Paginile alea, pline de rău și de cruzime, au fost cele care mi-au căzut până în adâncul sufletului, care și-au scrijelit acolo urmele, au trasat contururi ample și au lăsat ca restul elementelor să umple spațiile.
Recunosc, sub influența celor aflate, am privit-o altfel pe Lynnette. Și nu vă spun cât am căutat după aceea informații despre adevărata Lynnette Tarkington. Deja îmi era sufletul infestat de atâta rău, deja sporii cruzimii începuseră să muște din pereții mei de protecție. Simțeam că acum, deja infectată de întunericul acestei lumi, pot digera detaliile crude. Că vreau să îi ascult versiunea, că vreau să știu că acum este bine, că mai verifică încă de câteva ori fiecare încuietoare, că mai are o cușcă de siguranță la ușa de la intrare. Dar că nu se mai teme așa tare de oameni. Că zâmbește atunci când se uită cineva la ea, că nu mai vede pericol în fiecare loc, că nu se mai întoarce cu spatele către pereții reci și siguri.
O luptă fără capăt
Nu am fost de acord cu fiecare pas făcut de autor sau de personaje. De parcă ar fi trebuit eu să fiu, nu? Doar că nu am înțeles fiecare dedesubt. Și am avut deseori impresia că există elemente plasate doar de dragul „distracției”. Cumva, fără să pot descrie clar de unde vine senzația mea, s-a simțit un fel de siguranță a autorului, un fel de „uite ce pot eu să fac”. Exista loc de mai multe elemente horror, cu siguranță. Și s-ar fi putut găsi și un alt ambalaj pentru întregul comportament al lui Lynnette.
Multă vreme, și sunt sigură că nu sunt singura, am privit-o cu scepticism, vădit deranjată de plasa de coincidențe și împrejurări din jurul ei. Am înțeles când a trebuit să aleagă și când a trebuit să forțeze limitele. Doar că, în graba spre senzațional, totul a fost un pic cam neglijent alcătuit. Dar asta se poate trece cu vederea, mai ales dacă nu sunteți deranjați de frâie un pic slăbite și de domolirea forțelor răului.
Lynnette Tarkington are parte de o luptă fără sfârșit. Odată pornită pe drumul acesta, străjuit de rău și pericole, mai poate ea să se considere un om obișnuit? Așa cum am făcut și eu, sunt sigură că și voi veți privi totul ca pe un fel de cutie a Pandorei: plină cu piste false, minciuni, trădări și conspirații.
Grupul supraviețuitoarelor – nu există limite când vine vorba de rău
„Tu crezi că eu am ales să ajung aici? îl întreb. Că eu am ales altfel de viață? Nu am ignorat semnele cu Accesul interzis și nu m-am furișat în ospiciul ăla vechi; nu mi-am făcut casa pe vreun tumul sub care sunt îngropați indienii. N-am „cerut-o”. Mi s-a dat.”
Deși am plecat la drum fără așteptări mari, pot să spun că am rămas impresionată de spectrul răului din romanul lui Grady Hendrix. Știam că mintea umană poate ajunge la adâncimi inimaginabile, că este capabilă de un rău pe care cuvintele nu-l pot descrie. Dar nu ai cum să nu rămâi marcat de mărturisirile descoperite aici. Autorul, prin „bilețelele” inserate de-a lungul lecturii are grijă de asta.
PS: nu știu dacă mai credeți în Moș Crăciun, dar s-ar putea să-l priviți altfel după această istorie.
Grupul supraviețuitoarelor – Grady Hendrix – este disponibil pe Libris. Eu îl recomand! Mai ales dacă doriți o doză booster de adrenalină.
Alte detalii:
Categoria: Literatura americana, Carti horror
Autor: Grady Hendrix
Editura: NEMIRA
An aparitie: 2023
Editie: Necartonata
Nr. pagini: 384
Colectie: Armada
Literatura: americana
Titlu Original: The Final Girl Support Group
Traducator: Ruxandra Toma
