Grădina uitată – Kate Morton, Recenzie

Grădina uitată a devenit una dintre cărțile mele de suflet.

Despre Kate Morton v-am spus cândva că scrie uimitor și că prima ei carte a fost balsam pentru sufletul meu. Deși îți poți face o idee despre ”scenariul” după care își alcătuiește cărțile, nu știi niciodată ce secrete întrepătrunde, ce personaje crează și cât de întortocheate vor fi căile către elucidarea misterului.

În toate cărțile ei de până acum un secret teribil din trecut are nevoie să fie dezvăluit în prezent pentru a înțelege mai bine acțiunile anumitor persoane sau pentru a se afla adevărul bine tăinuit atâta amar de vreme. Dar măiestria cu care își țese narațiunea, planurile ei care par complicate dar pe care le redă într-un mod atât de natural și de simplu, frumusețea poveștilor ei și personajele care sunt construite atât de frumos, nu te vor lăsa să lași cartea din mână sau să te simți vreodată saturat de scrierile ei.

 

Oare pe ce cărari ne vor purta secretele în Grădina uitată? Ce mireasmă poartă trecutul și ce parfum va avea viitorul?

 

De îndată ce am văzut acest roman pe site-ul celor de la targulcartii.ro am știut că trebuie să fie a mea. De Kate Morton m-am îndrăgostit de la prima sa carte, Casa de la Riverton, despre care v-am povestit aici. Poate că nu este o carte plină de tente psihologice, de acțiune la foc continuu, dar este un roman care suprinde prin varietatea de emoții, prin hățișurile de secrete care se întind pe câteva generații, prin vulnerabilitatea și dualitatea caracterului uman.

Grădina uitată – amalgam de sentimente

Grădina uitată este un amalgam de sentimente, de taine ce își au rădăcina cu multe generații în urmă, care a tot crescut umbrind tot mai mult viața celor care au urmat.

           Astăzi prin trecut se redă viitorul. Este oare momentul potrivit sau este tardiv? 

Cartea are trei planuri principale, dar există și unele secundare prezentate pentru a ajuta la creionarea cât mai perfectă a tuturor întâmplărilor ce erau legate chiar dacă aparent nu aveau vreo legătură. Succesiunea episoadelor – anii 2005, 1970, 1900-, mi-au sporit curiozitatea și m-au determinat să vreau să o ajut pe tânăra Cassandra în aflarea adevărului. Deși nu era viața ei cea care trebuia anchetată, Cassandra își va descoperi cumva propriul viitor și noua ei identitate.

Grădina uitată – secrete bine păzite

Acțiunea debutează în anul 1913 când ne este prezentată o fetiță în vârstă de 4 ani care se ascundea la bordul unei nave. Juca un fel de joc secret cu o doamnă căreia îi spunea Autoarea, și conform căruia nu trebuia să spună nimănui numele ei. Autoarea a dispărut iar ea s-a văzut singură la bordul navei cu destinația Australia. Păstrase doar regulile jocului și un geamantan mic alb care conținea o carte de povești, o perie de păr și o rochiță.

 

Ajunsă la destinație, singură și speriată, micuța continuă jocul chiar și atunci când domnul din port o întreabă unde trebuia să ajungă și cum o chema. Domnul o luase acasă la el fiindu-i milă de ea, iar Lil, soția lui, fusese fermecată de chipul angelic al fetiței. Primește numele de Eleanor, dar îi spuneau Nell, și este crescută ca fiind fiica celor doi. Ani de zile ascunseseră adevărul de ea, dar la petrecerea de aniversare a celor 21 de ani, tatăl decide să îi spună adevărul. Nu știau cine este cu adevărat, nici dacă cineva îi dusese dorul, știau doar că o iubeau la fel de mult ca pe fiicele lor biologice.

Grădina uitată – un roman plin de mister

Apoi acțiunea ne poartă în 2005 unde Nell era bătrână, era bunică și era bolnavă. Ajunsese cumva să facă o călătorie în Anglia acolo unde își avea rădăcinile, dar Cassandra, nepoata ei, avea mai multă nevoie de ea, așa să își anulează toate planurile și rămâne în însorita Australie având grijă de magazinul ei cu antichități și de nepoțica ei.

 

După moartea lui Nell, Cassandra are parte de un șoc atunci când primește de la avocat și actele de proprietate a unei căsuțe pe o stâncă în Cornwall, un loc unde unde nu fusese niciodată. Dedicația scurtă scrisă de bunica ei (”pentru că va ști ea de ce” ), o obsedează pe Cass într-atât încât va pleca în Anglia pe urmele bunicii ei având ca aliat numai dorința de a afla adevărul și un carnețel mucegăit cu notițele bunicii sale.

 

Pe cel de-al treilea plan facem cunoștință cu familia Mountrachet de la conacul Blackhurst. Georgina Mountrachet era o ființă absolut adorabilă, dar care ajunge să își dezonoreze familia prin fuga ei cu un pescar de care se îndrăgostise. După ce soțul ei moare și ea rămâne cu gemenii pe care îi adusese pe lume, Georgina este nevoită să uite traiul bun pe care îl dusese acasă și să învețe să se descruce în mahalalele Londrei.

 

După moartea Georginei, Eliza și Sammy rămân singuri în cămăruța închiriată în care locuiau. Cei doi copii erau obligați să muncească zi și noapte pentru familia la care locuiau, trăind doar cu iluzia că într-o zi tatăl lor îi va salva. Pentru Sammy salvarea vine prea târziu, dar Eliza ajunge înapoi în conacul familiei mamei sale în grija unchiului matern și a unei mătuși măcinată de invidie și răutate.

 

Eliza este personajul care mi-a fost cel mai drag. Rebelă, independentă și dornică de afecțiune, cu o imaginație incredibilă și cu talentul de a născoci povești din nimic. Mai târziu, autoarea Eliza Makepeace va ascunde printre poveștile pentru copii toate dramele vieții ei. Dar oare puteau fi ele interpretate în mod corect?

Eliza și Rose, verișoara ei, ajung de nedespărțit, spre disperarea mamei lui Rose. Pe cât de sănătoasă și de extrovertită era Eliza, pe atât de bolnăvicioasă și de introvertită era Rose. Dar cele două copile se iubeau și își ofereau reciproc tot ce le lipsea.

Până când Rose se căsătorește cu Nathaniel Walker iar Eliza este îndepărtată.

Pe urmele lor trebuie să meargă Cassandra dacă vrea să afle adevărul despre Nell. De ce plecase Nell de una singură în călătorie? Cine erau părinții ei și de ce copila ajunsese în Australia fără ca cineva să o mai caute ulterior?

*** Mi-a plăcut tare mult acest roman. Am încercat continuu să descopăr firul roșu al narațiunii care să mă conducă la ieșirea din acest labirint al secretelor adânc îngropate. Am trăit pe tot parcursul al celor 475 de pagini cu speranță, cu furie și cu sentimentul de nedreptate. Este un roman care te fascinează de la prima pagină și despre care mie mi-a fost greu să scriu. Nu pot cuprinde tot freamătul din interiorul meu, toată bucuria și toată plăcerea cu care l-am parcurs. V-am precizat faptul că Eliza Makepeace a fost scriitoare. Vă veți putea bucura de câteva povești scrise de ea și sunt sigură că veți fi la fel de bucuroși ca mine atunci când le veți înțelege tâlcul ascuns.

Este foarte interesant de urmărit  traseul tuturor personajelor din acest roman, pentru că veți vedea că nu vor fi puține. Toți încărcați de vină, toți aspirând către ceea ce nu aveau uitând că ”viața ți-o faci din ce ai, nu din ce-ți lipsește”. Va primi cu siguranță cele 5 steluțe binemeritate! V-o recomand cu drag!

Dacă v-am făcut curioși în legătură cu acestă carte, vă spun să urmăriți atent site-ul celor de la târgulcărtii.ro, pentru că aici mereu găsiți super reduceri la cărți minunate! Cartea o găsiți chiar aici!

Mulțumesc mult Târgul Cărții pentru exemplarul oferit pentru recenzie! A fost o reală plăcere să îl citesc!