Grădina cu lavandă are o poveste frumoasă, bazată pe dragoste, încredere și sacrificii. Lucinda Riley se numără printre autorii pe care îi citesc mereu cu drag. Deși mai are obiceiul de a se pierde în detalii inutile sau de a se pierde printre replici irelevante, autoarea are darul de a povesti. Eu am găsit în poveștile sale scânteia aceea care mă determină să merg mai departe, să vreau să știu povestea, să vreau să cunosc personajele.
Grădina cu lavandă este o îmbinare între trecut și prezent, fix genul meu preferat de poveste. Planul prezent nu strălucește, te prinzi repede de cum stau lucrurile, dar are personaje interesante, care fac deliciul lecturii. S-a potrivit perfect stării mele, pot chiar să spun că aveam nevoie de o carte în care să îmi pierd pașii. Și, da, pot asemăna lectura acestei cărți cu o plimbare printr-o grădină cu lavandă. M-am lăsat vrăjită de spectacolul de sub ochii mei, m-am avântat pe aleile necurățate ale trecutului și am luat cu mine parfumul ei. M-a lăsat cu o stare de bine, tânjeam după un anume final și n-am să vă spun care sau dacă l-am primit. Sau… poate… Mai bine nu!
Grădina cu lavandă – o poveste care te prinde în mreje
Lucinda Riley știe să surprindă frumusețea zonelor în care își plasează poveștile. Fie că vorbim de sfera aristocraților sau de zonele rurale, autoarea stăpânește bine detaliile și știe când și cum să le insereze în poveste. Nu de puține ori mi-am închipuit castelul familiei De la Martinières. Farmecul Franței rurale nu poate fi contestat și ce emblemă putea folosi autoarea pentru a descrie zonele acestea de o frumusețe deosebită? Exact: lavanda (sper că la asta v-ați gândit și voi). Chiar m-aș fi bucurat să o întâlnesc în text, dar m-am bucurat și așa de coperta asta superbă!
Prezentul nu strălucește foarte tare, dar nu m-a deranjat asta. Personajele din prezent ( Coasta de Azur, 1998) sunt extrem de simpatice și m-am bucurat tare mult de prezența lor! Bine, nu chiar de a tuturor! Trebuie să existe și un antipatic pe undeva. Și mă bcuur că pe cel din povestea asta l-am dibuit destul de repede!
Nu ne putem bucura de prezent dacă nu ne scuturăm de povara trecutului!
Se pare că pe această idee și-a construit autoarea povestea și mă bucur tare mult că a ales tehnica povestirii în ramă! Emilie de la Martinières, singura moștenitoare a unei familii de aristocrați, este o prezență extrem de agreabilă. Vă asigur că, la fata asta, sofisticat e numai numele. Este stângace, nesigură și temătoare. Poate pentru că avussese o copilărie lipsită de dragoste maternă sau doar pentru că nu era făcută pentru o lume atât de sofisticată. Era medic veterinar, în ciuda averii familiei sale, și trăia modest. Doar că, se trezește peste noapte cu întreaga moștenire pe cap și nu știe ce ar trebui să facă.
Să vândă casa de la Paris, să vândă castelul care adăpostise generații întregi sau crama micuță? Orice ar fi făcut, Emilie simțea că își trăda strămoșii. În plus, ce să facă cu cele peste douăzeci de mii de volume de cărți rare ale tatălui său? Să ni le dea nouă, nu? Lăsând gluma la o parte, firava Emilie simte o greutate prea mare pentru umerii ei fragili. Și atunci apare Sebastian. Coincidență, premeditare sau destin? Vă spun doar că șarlatanul Sebastian are multe lucruri perfect deghizate în intenții bune. Și mă tem că Emilie nu poate să facă diferența între bine șă rău…
Grădina cu lavandă – dragoste și povești cu spioni
Simțea că le datorează respect, dar oare își cunoștea Emilie strămoșii? Nici măcar pe bătrânul ei tată mort nu îl știa. Tatăl său o avusese la bătrânețe. Câte lucruri se ascundeau în anii de dinainte să îi fie tată?
Emilie află de la îngrijitorul cramei sale, domnul Jacques, ceea ce s-a întâmplat cu familia de la Martinières în timpul războiului…
Anul 1944, Constance Carruthers este trimisă sub acoperire la Paris. Nu ezită deloc atunci când este cooptată în echipele de agenți speciali, deși știe că își riscă propria viață. Constance este un om deosebit, cu un uriaș simț al sacrificiului. Joacă foarte bine rolul ei în rețeaua Eroului, chiar dacă pune în primejdie siguranța familiei care îi oferise adăpost.
Despărțită de ceilalți agenți din rețea, Constance ajunge să trăiască pe marginea prăpastiei. Casa în care locuia era vizitată de naziști și un important căpitan SS se îndrăgostește de ea. Prinsă între devotamentul pentru cauză și repulsia pentru german, Constance face greșeală peste greșeală. Dar își va repara singură greșelile. Chiar dacă asta înseamnă să renunțe la propria viață.
Spionaj și devotament – lupta pentru aceeași cauză
Îmi plac mult ficțiunile istorice și mă bucur când citesc o carte bună, pe acest subiect. În Grădina cu lavandă, Lucinda Riley folosește perioada războiului, introduce elemente bine cunoscute din cărțile de istorie, dar nu se axează pe detaliile despre război. Mai degrabă, urmărește urmările acestuia și spionii care au luptat pentru aceeași cauză. Autoarea a împletit armonios cele două planuri narative și a știut să le insereze în poveste fix la momentul potrivit. Trecutul este plin de secrete și emoții, lucru care mi se pare deja definitoriu pentru Lucinda Riley, și el este cel care nu mi-a permis să las cartea prea mult timp jos.
Personajele principale sunt construite cu grijă și bine folosite în poveste. Emilie se transformă treptat și am văzut cum a devenit sigură pe ea. Nu era nevoie decât să știe cine este cu adevărat.
Mi-a plăcut tare mult povestea, cu finalul ei dulce cu tot. Mă declar vinovată! Și nu vă ascund că am avut o lacrimă în colțul ochiului! Ce să fac, iubesc poveștile de viață, ador secretele din trecut!
Grădina cu lavandă a apărut la Editura Litera, eu am cumpărat-o de la chioșc, dar o puteți găsi și aici.
„Iată o carte care te prinde în mreje. Riley este talentată și se bucură de fiecare dată când poate descrie detaliile vieții aristocratice sau pitorescul zonelor rurale… Eroinele din Grădina cu lavandă se luptă să fie stăpâne pe situații pe care aparent nu le pot controla, dar aceasta este o trăsătură comună tuturor eroinelor lui Riley. Este o poveste despre secrete de familie, spionaj pe timp de război și modul în care se pierde și se câștigă loialitatea, o poveste perfectă pentru cei care apreciază ficțiunea istorică.“ Booklist
An aparitie: 2020
Autor: Lucinda Riley
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Blue Moon
Editie: Necartonata
Editura: LITERA
Nr. pagini: 464
Titlu Original: The Lavender Garden
Traducator: Adina Ratiu, Gabriel Ratiu
Foarte frumosa recenzia! Este o carte delicioasă prin capitolele dedicate trecutului. Am mai citit de acceasi autoare Trandafirul noptii si Secretul orhideei, la fel de delicioase.
Da! Sper sa mai citim astfel de cărți de la ea.
Am cumpărat cartea când a apărut la chioșc. Se pare ca voi avea parte de o lectura interesantă.
Ma bucur sa aud ca e asa frumoasa cartea, o am si eu in biblioteca. Multumesc pentru impresii!
Sper să fie și pe placul tău!
Tot văd cartea și, din recenzia ta, pare a fi același stil cu al lui Kate Morton, care îmi place tare mult! Oricum, povestea pare una tare frumoasă, și iar crește lista de dorințe! :))
Abia aștept să fac și eu rost de carte și să o citesc!
Ai scris atât de frumos despre cartea asta, încât aș citi romanul instant :).