Ghici cine pândește în pădure sau ghici cine te așteaptă pe Libris? Ambele, vă zic eu! Nu de alta, dar poate va numărați și voi printre cei care abia așteptau să se revadă cu inspectoarea Helen Grace și poate căutați un motiv pentru a vă comanda cartea. Sau pentru a o citi (sunt sigură că un fan Helen Grace nu ar lăsa prea mult cartea să aștepte pe noptieră).
Iată că a apărut și volumul opt din seria Helen Grace și timpul ca talerele balanței adevărului să se echilibreze a sosit. Mai este ceva interesant de urmărit în volumul opt al unei serii? Ooo, da! M. J. Arlidge pare să revină la nebunia și fiorii din primele volume și mă bucur tare, tare mult! Plus că, dacă ați făcut ca mine și ați citit deja volumul nouă – da, ăla care a apărut deja și a „întrerupt” cumva seria -, veți vedea că lucrurile se așează mult mai bine acum.
Deși nu am simțit că am pierdut mare lucru atunci, autorul având grijă să îmi reamintească detaliile importante sau să țeasă pânza evenimentelor de așa manieră, tot simțeam că am un ghimpe pe undeva. Purtam în suflet un sentiment de vinovăție pentru că am sărit peste un volum și simțeam că lucrurile legate până atunci amenințau să se destrame.
Bine, trebuie să fiu sinceră și să spun că Helen Grace îmi place tare mult și nu aș pierde niciodată ocazia de a sta un pic în preajma ei. Așadar, vestea apariție unui nou volum nu se poate traduce decât așa: oooo, wow, super, ce bine!

Ghici cine pândește în pădure – moartea vine cu arbaleta
O iubesc pe Helen Grace și îi cunosc deja momentele de vulnerabilitate, clipele de panică și o mare parte din fricile care o devorează. Încă încerc să „sparg” anumite coduri și îmi doresc să ajung să o cunosc foarte bine. De aceea mă bucur atunci când autorul îmi oferă detalii despre trecutul sau prezentul său. Îmi place să o privesc din unghiuri diferite, să știu că nu e singură și că se atașează de oameni, că nu fuge precum motorul său de afecțiune și apropiere.
„Un roman amenințător, sinistru și descurajant, cu scene de urmărire în adâncurile pădurii care te lasă din când în când fără suflare și-ți dau fiori pe șira spinării.” – Medium
Dacă e să mă leg fix de partea „domestică”, autorul nu a strălucit la acest capitol în acest volum. Nu mi-a oferit accesul în sufletul și gândurile ei. Imagini răzlețe, frânturi de idei și fărâme de gânduri. Doar asta am primit.
Dar nu-i reproșez nimic. Mi-a construit o poveste în care tensiunea a fost aproape tangibilă, suspansul a atins cote amețitoare și adrenalina mi-a dat pulsul peste cap. Îmi auzeam înghițiturile în gol, îmi simțeam pulsul la galop și mă temeam să mă mișc prea tare în pat. Auzeam trosnetul crengilor și murmurul pădurii, vedeam silueta întunecată și auzeam „fugi!”. Iar spaima mă copleșea instant.
Un criminal sadic, o pădure și un reporter curios
Helen Grace a cucerit inimile multora dintre noi (și aș fi spus că tuturor, dar există și oameni pe care simpatica inspectoare nu i-a cucerit). Dar aproape că nu pot spune Helen Grace fără să spun Emilia Garanita. Sper să nu supăr pe nimeni, dar mie îmi este simpatică ziarista asta uneori. Uneori. De cele mai multe ori, Emilia s-a dovedit a fi un ghimpe în coastă și cred că metodele sale nu sunt tocmai ortodoxe – și acum am fost foarte drăguță-, dar are farmecul ei și sunt sigură că lucrurile nu ar mai fi fost la fel fără ea.
Emilia și Helen sunt două „adulmecătoare” de excepție! Amândouă par să miroasă pericolul și „sângele”. Helen dorește să prindă criminalii, Emilia dorește să prindă un subiect bun, un subiect care să o propulseze din nou în carieră.
„Îngrozitor de realist, romanul îți stârnește curiozitatea și nu te lasă să răsufli. Armata de fani a lui Arlidge e pe cale să sporească.” – Sunday Sport
O crimă șocantă dă peste cap lumea lui Helen Grace și o activează pe Emilia Garanita. Helen este trimisă să cerceteze scena crimei și, deși văzuse multe lucruri odioase în cariera sa, modus-ul operandi al criminalului din pădure o lasă fără cuvinte. Sadism, sânge rece, meticulozitate și un loc al naibii de pustiu și de convenabil. Era clar că vorbim de un criminal care a premeditat totul. Dar de ce și-a ales această locație și de ce își alege victimele din rândul celor care vin în campul New Forest?
Da, ați citit bine. Nu rămânem doar cu o victimă, din păcate, și răul pare să se propage cu o viteză amețitoare în micuța pădure. Iar asta nu înseamnă decât un singur lucru: pericol. Iar când mai multă lume de amestecă, pericolul poate distruge multe vieți.
Ghici cine pândește în pădure
Mai știți că mereu mă laud cu abilitățile mele de detectiv wannabe? O să vă mărturisesc acum o chestie interesantă. Cu poveștile lui Arlidge e altfel. Nu caut vinovații, nu deschid anchete proprii, nu mă arunc în vâltoarea evenimentelor. Cu poveștile lui Arlidge am învățat să aștept. Să trăiesc de pe margine. Nu de alta, dar aproape că rămân blocată de spaimă și prefer această variantă.
Ghici cine pândește în pădure este un volum așa cum speram să primesc. Completă, complexă, plină de suspans și de adrenalină. M-am temut, am strâns din pumni, am sperat și am așteptat să primesc o identitate și o față. Răul se ascundea oricum peste tot… Dar voiam niște umeri pe care să pun toată această presiune și tensiune.
Mi-a plăcut foarte mult acest volum și are mari, mari șanse să fie cartea lunii pentru mine. Mi-a fost dor de Arlidge, de Helen Grace și de nebunia pe care această serie o poate naște în sufletul meu. Cine este criminalul și care este motivul pentru care a ucis? Trebuie să aflați singuri!
Ghici cine pândește în pădure – M.J. Arlidge – poate fi cumpărat de pe Libris.
An aparitie: 2022
Autor: M.J. Arlidge
Colectie: Fiction Connection
Editie: Necartonata
Editura: TREI
Nr. pagini: 528
Serie: Helen Grace
Titlu Original: Down to the Wood
Traducere: Alexandra Fusoi