Gara Malma – un tren, trei generații și niște călătorii pline de traume, regăsiri și speranțe. Un roman liric, cu povești care se întind de la gară la gară, cu personaje care își arată punctele slabe și își expun cele mai intime amintiri. Fără vreo legătură aparentă, călătorind în același ritm cadențat și spre aceeași gară, personajele creionate de Alex Schulman prind viață sub privirile cititorilor.
Deși sunt adulte, cu alegeri luate fără constrângeri și fără așteptări, personajele din romanul de față ne vor purta înapoi pe axa timpului, acolo unde cei mai negri și mai fioroși monștri au prins viață, acolo unde traumele au încolțit și și-au întins lujerii. Călătoria va fi una cu hopuri și porțiuni umbrite, nescăldate în lumină, soarele reușind să pătrundă hățișul traumelor din când în când, însă amar și fragil.
Pe tărâmul copilăriei, acolo unde părinții ar fi trebuit să stea de veghe, echilibrul a fost grav afectat, uneori chiar din pricina celor care i-au adus pe lume. O ciocnire intensă și prelungită a orgoliilor, niște evenimente care au împletit clipe veninoase și putregaiuri, oameni care s-au împiedicat pe drumul vieții și nu s-au gândit o secundă la urmări, nu s-au gândit peste cine și peste ce calcă. Un amestec intens, amărui și bulversant, un puzzle complex, alcătuit din cioburi, tije și defecte.
„Supraviețuitorii era un roman extraordinar. Cel de față e o capodoperă.” – Le Figaro Magazine
Gara Malma – o călătorie a cunoașterii și recunoașterii
” – O singură dată în viață se întâmplă să te vezi cu adevărat pe tine însuți, spune ea. Și asta ori e cea mai fericită, ori cea mai amară clipă a vieții tale.”
Gara Malma este un roman al tăcerilor și al cuvintelor ascunse în spatele lor. Mi-a adus aminte de lacunele emoționale ale generațiilor anterioare, crescute în nișe înguste, cu viziuni obtuze, cu imposibilitatea de a da glas sentimentelor resimțite. Aici, în spațiul creat de Alex Schulman, personajele își pansează rănile căutând în trecut, acolo unde un punct devine o ulcerație necrozată, atacată de cuvinte care mustesc a dor, a nevoie, a îmbrățișări ratate, a răspunsuri plasate sub tăișul ghilotinei, a oameni care întorc spatele atunci când te aștepți mai puțin.
Gara Malma a fost o călătorie dureroasă, cu opriri în halte care s-au încăpățânat să arate la fel și peste ani, care și-au purtat însemnele, crăpăturile și vopselurile scorojite. Generații care au trăit împovărate de păcatele, alegerile, greșelile celor de dinainte, prinși în hățișul unor minciuni și al unor destinații fără indicații clare.
Tăcerea și cuvintele din spatele ei
Îmi plac foarte mult cărțile care ating pietrele din gara sufletului meu, care le răscolesc și le ridică pentru a nu-mi permite să uit ce am pitit sub ele. Iar Gara Malma, prin simplitatea și lirismul ei, a ridicat pietre și coji de pe răni. M-am regăsit în copilul care și-a căutat mama, apoi în tânăra care încerca să își dea seama cum e cu iubirea. Dar am simțit că îl cunosc și pe tatăl stângaci, apăsat de neputințe și tăceri, care încerca să răspundă, să fie prezent, să coboare ziduri.
„Un roman profund emoționant care te lovește drept în inimă […] Una dintre marile experiențe de lectură ale anului.“ — Aftonbladet
Le-am pășit pe urme, le-am fost a doua piele atunci când au primit șoc după șoc, am auzit țipetele din timpul certurilor, ușile trântite și liniștea care rămânea după ce adulții plecau și copiii rămâneau în urmă. Alex Schulman, fără să zgândărească și să aprofundeze până în străfundurile sale acest subiect, etalează dramele copilăriei și repercusiunile acestora de-a lungul vieții de adult. O fetiță sfărâmată în bucăți nu poate fi o mamă întreaga, nu dacă nu primește ajutor, iubire, motive pentru a se cunoaște și a se lipi la loc. Un băiat neiubit nu poate fi un bărbat care călăuzește, alină, îndrumă. Pentru adulți compleți, avem nevoie de copii fericiți.
„Noul roman al lui Alex Schulman ne conduce în epicentrul suferinței unei familii.“ — Svenska Dagbladet
Gara Malma – căutări și răspunsuri
Gara Malma este un roman de o frumusețe aparte, încununat de speranță, iertare și căutare. Răspunsurile apar pe parcurs, aducând cu ele liniștea personajelor și elementele necesare pentru ca publicul cititor să creioneze drumul inițiatic, cronologia evenimentelor.
Nu va fi ușor să mergem pe urmele lor – un tată divorțat, o fiică lăsată în urmă, o tânără femeie care își caută identitatea și rădăcinile – dar va fi interesant de urmărit, de excavat în hăurile trecutului și ale necunoscutului.
Deși nu m-am simțit destul de pregătită pentru a mă conecta cu vreun personaj anume, le-am simțit tuturor fricile, neliniștile, zbaterile. Cu Yana, fără să știu de ce anume, m-am conectat de la primul rând. I-am aspirat gândurile și mi-am dorit ca drumul ei să fie încununat de succes, cu răspunsuri pe măsura așteptărilor sale. Sufletul ei mi s-a părut cel mai pur, cel mai afectat de întreaga situație, ca un fluture prins într-o plasă mult prea mare și mult prea grea. Yana, un nume a cărei conotație o veți găsi spre final, pare să fie raza care așterne pacea peste generații de suflete zdrobite. Dar oare va fi așa?
” … Uneori simt că lumea o să dispară. N-am curaj să mă uit în jur, fiindcă mi-e frică să nu dispară tot ce văd. Alteori e invers, trebuie să mă uit în jur, să mă învârt ca să văd tot, să găsesc dovezi.
– Ce dovezi? întreabă tata.
– Că exist.”
Gara Malma este disponibil la Humanitas Fiction, în colecția Raftul Denisei, și îl puteți cumpăra de aici.
