Nu sunt bogat, dar am prieteni
Care-nteleg atunci când tac
Și oameni ce mă prind de mână
Atunci când nu știu ce să fac.
Nu am avere și palate
Dar am dorința de a ști,
Am oameni care trec la fapte,
Și cărțile pentru-a citi.
Nu am secrete mari ascunse.
Am gânduri, visuri, planuri
Dorințe și doruri nespuse.
Si-un drag uriaș de-a trăi.
De-a visa.
De-a iubi
De-a spera.
În lume. Sau în tara mea.
Oriunde sunt oameni sub stele
Oameni prin care să le-ating.
Să le povestesc, să le strig
Că nu-s bogat, dar am prieteni
Care-nteleg atunci când tac.
Și oameni ce mă prind de mână
Atunci când nu știu ce să fac.
Imi plac gandurile tale sincere
… frumos… poetic…. sensibil…
Îți mulțumesc mult!
E mare lucru într o societate atât de superficiala sa mai avem prieteni adevărați care sa ne prindă și sa ne tina de mana când e ne e greu. Frumoasa poezia, sa mai scrii!
Bogatia ta-i ascunsa în taina cuvintelor
Nu-i ostentativ expusa vizibila ochilor.
E sentimentul iubirii si al setei de Cuvânt,
Mana sfânta ce din ceruri, picura peste pamânt !
O seara sublima, si un Weekend linistit, draga Anca !
Îți mulțumesc mult!! Duminica plină de binecuvântari!
Merci, draga Anca !
P.S. Îmi place noul tau look rebel îti confera un aer de prospetime si tinerete adolescentina ! 🙂
🙂 Și mie îmi place! Îmi permit să mai joc câțiva ani 🙂
Chiar te poţi considera un om bogat având toate astea.
Am puțini, da buni!
Sensiblie versuri. Love you! <3 <3
Te pup, draga mea!
Prietenia e un lucru mare…
Sunt bucuroasă să am puțini prieteni, dar buni!
La fel si in cazul meu! Sunt un om relativ dificil si nu intotdeauna sociabil, ma mir cand vad ca sunt si oameni care vad dincolo de toate acestea. Le sunt recunoscatoare.
❤️❤️ te pup, Ana!