Furiile inimii
Recenzii

Furiile inimii – John Boyne, recenzie

Furiile inimii este cartea pe care aș fi vrut să o citesc fără bariere. Personal, nu știu dacă este un defect sau nu, dacă este o lipsă sau un plus, nu pot citi aprecia un text care este plin de cuvinte obscene. Pot să trec peste câteva, pot să înțeleg că s-a dorit sublinierea revoltei indivizilor care se hotărăsc să iasă de sub jugul pe care marile instituții îl plasează în jurul gâtului celor din comunitate. Nu am o problemă cu subiectul ales, este unul care bântuie pământul în lung și în lat de multă, multă vreme. Și nici nu am o problemă cu oamenii care au altă orientare sexuală, fiecare decide cum să își trăiască viața. Consider doar că lumina sub care sunt amplasați aici nu îi plasează foarte sus în ochii celorlalți. Asta este părerea mea.

Furiile inimii
Furiile inimii

Și am vrut să încep cu aceste rânduri tocmai pentru a-mi elibera sufletul de această greutate. Povestea în sine este una care poate sculpta în sufletul unui om așa cum sapă în piatră un sculptor priceput. Atent la lovituri, răbdător, așezând dragoste în fiecare curbă și vizualizând pas cu pas rezultatul final. Furiile inimii exact așa face. John Boyne sapă în piatră și scoate la iveală personalitatea lui Cyril Avery, personalitate pe care noi o vizualizăm și o înțelegem complet abia spre finalul romanului.

Furiile inimii = îndemn la sinceritate

Prima parte a romanului a fost preferata mea. Dulce ca o poveste clasică, înduioșătoare și promițătoare. Și încă de la primele pagini ne este dezvăluită influența Bisericii Catolice în perioada în care Irlanda ajunge republică. Preoții erau cei care aveau votul decisiv. Anulau sau schimbau vieți, expulzau și destrămau familii. Totul bine ascuns sub masca pioșeniei și a hainelor care le conferea statut privilegiat.

Asta se întâmplă cu Catherine Goggin, tânără sedusă și abandonată, care rămâne însărcinată și nu mai poate ascunde acest lucru. Alungată chiar din Biserica de preotul paroh, cu acordul tacit al familiei sale, Catherine decide să plece la Dublin.

– Atunci pleacă de aici! spuse părintele Monroe, pășind în spatele ei și lovind-o puternic cu cizma, lucru care o făcu să se prăvălească peste treptele altarului, cu mâinile întinse în față, întrucât chiar și în acea etapă timpurie a existenței mele, ea era gata să mă protejeze cu orice preț. Ieși afară de aici, ușuratico! Pleacă din Goleen și du-ți infamia în alt loc! În Londra există case care au fost construite special pentru cele ca tine și paturi în care poți să te întinzi pe spate și să-ți desfaci picioarele pentru oricine, prin tot felul de căi, doar ca să-ți satisfaci poftele desfrânate.

Nu mai era loc acasă pentru ea. Din fericire, pe drum îl întâlnește un băiat simpatic, singurul om care îi îninde o mână de ajutor în locul unui deget îndreptat acuzator către ea. Din nefericire, planurile erau deja făcute. Nu se va întoarce niciodată acasă, dar nici copilul nu-l poate păstra. I-ar fi fost foarte greu.

Așa ajunge pruncul ei să fie adoptat de familia Avery și viața lui nu va fi deloc una ușoară…

Furiile inimii – despre asumare și responsabilitate

Viața lui Cyril este o căutare continuă. A dragostei, a rădăcinilor, a sensului, a fericirii. Un suflet neînțeles, un destin pus sub semnul ghinionului? Nici nu știi unde să îl încadrezi, dar nu are cum să nu te impresioneze lupta lui pentru a găsi sensul existenței sale. Ca majoritatea dintre noi, Cyril cu el duce cele mai grele lupte. Se împotrivește sau nu știe să recunoască semnele pe care soarta i le tot expune. Se încăpățânează să rămână în parametrii dictați de societatea în care trăia. Dar care era adevărata voce a lui? Cine era el, cine își dorea să fie? Avea să își găsească vreodată locul?

Ați fi tentați să credeți că familia Avery a fost cea care l-a salvat pe Cyril de la o viață lipsită de direcție sau educație. Din contră. L-au luat la ei dar l-au prezentat și privit mereu ca pe o cauză caritabilă. Îi readuceau aminte constant de faptul că nu este un Avery adevărat și nici nu va fi vreodată. Pierduți în cercul viciilor personale, soții Avery nu sunt atenți la nevoile copilului și nici la căutările sale. Fix în perioada în care el încearcă să își înțeleagă și asume sexualitatea, familia Avery este la un pas să se destrame.

Un roman cât o declarație

Cyril nu este un personaj ușor de abordat. Creionat cu o ușoară stângăcie, în prima parte a vieții sale, Cyril nu se face remarcat. Speriat, debusolat și confuz, el pare să fie martorul vieții altora, dar nu personaj principal în viața sa. Iubește în secret și duce cu el această pasiune mulți ani, pasiune care i-ar putea distruge definitiv liniștea. Și poate tocmai această pasiune este cea care îl duce periculos de aproape de marginile prăpăstioase ale unei perioade negre din viața sa. Realizând că a făcut greșeala vieții sale, Cyril pare să preia pentru prima data frâiele propriei vieți. Fuge departe de singurul loc care fusese cel mai aproape de ideea de „acasă”.

Partea a treia a fost partea în care Cyril pare să își găsească liniștea, sensul și echilibrul. Nu e gata să își înfrunte trecutul, dar decide pentru prezentul său și o face cu asumarea omului care a descoperit dintr-o dată că are coloană vertebrală.

Suita de întâmplări, de stări prin care Furiile inimii te obligă să treci este una care te atrage ca un magnet spre poveste. Vrei să înțelegi și să afli detalii despre călătoria lui Avery. Lectura aceasta a fost ca vizualizarea unui album foto, plin de poze vechi, cu notițe pe margine. Îi privești în etape diferite, ești martorul schimbărilor mai mici sau mai mari, observi ridurile din colțurile ochilor și zâmbetele de împlinire care răzbat din anumite instantanee. Și mai apare câte un personaj savuros care îți mai șoptește câte un secret bine păzit. Iar tu te bucuri de privilegiul primit.

Furiile inimii

Furiile inimii are o poveste frumoasă. Un bildungsroman autentic, Furiile inimii nu te lasă indiferent. Dar mi-aș fi dorit să găsesc un Boyne mai cumpătat, unul mai asemănător cu cel din Băiatul cu pijamale în dungi.

Voi ați citit cartea?

Furiile inimii a apărut la Editura RAO și poate fi cumpărat de aici. 

DESPRE AUTOR: JOHN BOYNE este un scriitor irlandez contemporan, născut la Dublin pe 30 aprilie 1971. A scris până în prezent peste zece romane pentru adulți și cinci pentru copii și s-a bucurat de traducerea cărților sale în peste 50 de limbi. A obținut doctoratul la Universitatea East din Anglia. Cartea sa Băiatul cu pijamale în dungi s-
a vândut în întreaga lume în peste 2,5 milioane de exemplare și a fost ecranizată în 2008 de compania Miramax.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *