„Furat” este romanul care mi-a furat privirile de îndată ce am intrat pe siteul celor de la Libris. Știu că, atât în secțiunea de noutăți cât și pe întreg siteul, voi găsi întotdeauna cărți pe placul meu, gata de luat acasă și de devorat în tihnă. Mi-a atras atenția coperta superbă. Apoi am văzut și bulina care anunța că povestea a fost ecranizată de Netflix, imaginea de pe copertă fiind chiar din film.
Am terminat cartea de citit acum câteva zile. De atunci, așa cum am spus și celor din jur, am căutat informații despre cultura samilor, despre crescătorii de reni, despre ce înseamnă să vrei să îți duci tradițiile și modul de viață mai departe. Am văzut și filmul în acest interval de timp. Însă, deși urmează destul de aproape traiectoria evenimentelor din roman, vreau să spun că mi-a plăcut mai mult cartea. A surprins mai bine legătura oamenilor cu renii lor, revolta interioară, lupta, nesiguranța, duritatea acestui stil de viață.
„Furat este un roman extraordinar. O carte captivantă despre copilărie și maturizare, despre tradiție și nesfârșita lupta pentru dreptul la existență. Chiar dacă se petrece în cea mai rece si mai nordică regiune a Scandinaviei, e o poveste universală, pe placul oricărui cititor, oriunde s-ar afla acesta.” – Fredrik Backman
Furat – ciocnirea orgoliilor
Deși m-am lăsat vrăjită de coperta superbă și de descrierea ce părea fix pe placul meu, adevărata furtună, adevărata experiență literară a venit abia în timpul lecturii. Am fost conștientă de la început că va fi o poveste diferită de tot ce am mai citit, o poveste care-și va concentra atenția asupra unor elemente reale, asupra unei realități dureroase, distrugătoare de identitate și cultură.
Autoarea a ales un subiect dur, un subiect greoi, ușor de scăpat din mână. Nu a ales rolul de victimă, nici de unic purtător al adevărului. A relatat despre o parte din atrocitățile la care a fost supus poporul său. A deschis o rană și ne-a lăsat să privim în mijlocul ei, acolo unde tradiția se ciocnește cu modernul, acolo unde oamenii omoară reni sau se distrează pe seama suferințelor pe care le-o provoacă acestora, acolo unde se înalță eoliene mândre pe pășuni bogate.
„Și apoi, nimănui nu-i convine să alegi altceva. Nu există alternative.”
Dacă o să vi se pară că mă duc și mă întorc de-a lungul acestui articol, că mă apuc de o idee pe care o sfârșesc aici doar pentru a o relua mai încolo, vă rog să mă scuzați. Lectura asta a avut un impact neașteptat asupra mea. Am trecut de la bucuria descoperirii la agonia realității. Mi-am lăsat obrajii biciuiți de vânt și ger doar pentru a-i avea mai apoi plini de lacrimi la vederea resturilor găsite în pădure. Mi-am cusut panglici colorate în propriul kolt, mi-am privit chipul aspru și mâinile încotoșmănate în mănuși călduroase. Dar am fost nevoită să-mi cos laolaltă și sufletul.
Am dat piept cu urmările masacrului, am adunat cranii lăsate fără urechi (acolo unde însemnul fiecărui crescător ar fi arătat cui aparține renul). Am înaintat petiții către poliție și am așteptat patrule care nu au venit. Am explicat altora ce înseamnă să fii sami, ce înseamnă să pui renul pe primul loc. Dar le-am auzit revolta, împotrivirile și huiduielile. Am mers pe urmele sângelui, sperând să duc anchetatorii în cuibul criminalilor de reni. M-am revoltat atunci când mi-au spus că sunt femeie, că trebuie să las bărbații să se ocupe de astfel de probleme. M-am înfuriat atunci când am adunat sacii plini de resturi, când nu am putut obține mandate de percheziție care ar fi scos la iveală congelatoare pline cu carne de reni.
Am asistat, la fel de neputincioasă ca și familia mea, la un circuit pe care nimeni nu-l înțelege, dar pe care nici nu vrea cu adevărat să-l oprească. Am așteptat dreptatea. Însă dreptatea nu pică din cer. Dacă îmi fac dreptatea cu mâna mea? Cum voi fi privită?
Furat – dacă e liber și-l omori, asta nu se numește tot moarte?
Am plâns când am citit despre soarta renilor, m-am înfuriat și nu mi-a venit să cred că oamenii pot răni ființele alea blânde, cu ochi rotunzi și mari, cu gene lungi, puternice. Am plâns și când am aflat că renii se supun, nu strigă, nu zbiară, nu boncăluiesc. Acceptă soarta, acceptă moartea, acceptă lovitura mâinii care nu l-a crescut.
Am văzut reni în Suedia, la o grădină zoologică. Și m-am îndrăgostit iremediabil de ei. Deși știam că sunt crescuți pentru carne și blană, am refuzat să îi privesc altfel decât ca pe ajutoarele lui Moș Crăciun. Numiți asta copilărie, numiți-o cum vreți voi. Dar cartea asta, cartea asta m-a lovit crunt. M-a făcut să plâng pentru Elsa, pentru Nastegallu, pentru oamenii care înfruntă gerul și greul pentru a-și hrăni renii. Cartea asta m-a răscolit și m-a întors pe dos.
” – Nu cred că cineva din afară poate să înțeleagă cât ne doare ce se întâmplă. Renii sunt viața noastră. Ne lovesc acolo unde știu că ne doare cel mai tare și știu ce fac. Dar unde e poliția? Stăm aici de ore întregi și n-a venit nimeni.”
Furat – când se face dreptate?
Nu toți tinerii sami se nasc pentru a fi crescători de reni. În timp ce unii se desprind de propria cultură și caută să prindă rădăcini în alte pământuri, unii rămân și duc tradiția mai departe. Viața unui crescător de reni se învârte în jurul animalelor sale, de la naștere la sacrificare. Există un circuit sacru, lăsat în urmă de generații întregi, un circuit care-i prinde în angrenajul său pe cei care își iubesc moștenirea culturală, propria identitate și tradiția.
Este un stil de viață greu, plin de momente de răscruce și sacrificii uriașe. Dar este un stil de viață înscris în ADN-ul unui sami. Și sunt mulți care doresc să meargă mai departe, pe urmele renilor, în mersul lor invers acelor de ceasornic.
Furat – o poveste plină de emoții
Mi-a fost teamă să vă scriu despre cartea asta. V-am mai spus că mi-e cel mai greu să scriu despre cărțile pe care le iubesc. Acum, în timpul acestei lecturi, am simțit că desfac o rană proaspătă, că îmi scufund mâinile într-o lume plină de violență, de dorințe puternice și de ciocniri sângeroase.
Furat este o poveste intensă, plină de emoție șinde informații extrem de prețioase. Sunt sigură că veți păți și voi ca mine, că veți căuta documentare pe acest subiect, că veți deveni sami pentru câteva zile, că veți milita pentru viața renilor.
Furat – Ann-Helen Laestadius – este disponibil pe Libris. Vă recomand romanul cu tot dragul!
Categoria: Literatura suedeza, Carti thriller
Autor: Ann-Helen Laestadius
Editura: POLIROM
An aparitie: 2024
Editie: Necartonata
Nr. pagini: 424
Colectie: Biblioteca Polirom. Actual
Literatura: suedeza
Titlu Original: Stold
Traducator: Gabriella Eftimie
