Frumusețe fără seamăn. Asta găsiți dacă intrați pe Libris. Cărți în limba română, în limba engleză; cărți pentru copii, pentru oameni mari; ficțiune, specialitate, non-ficțiune, manuale. Cum să nu comanzi măcar una? Păi, nu prea ai cum. Mai ales dacă ai acasă serii incomplete și îți dorești să le întregești. Așa am pățit eu cu seria Conacul Belmont, scrisă de minunata Tamera Alexander.
Frumusețe fără seamăn este cel de-al doilea volum al seriei, primul fiind Mirajul celebrității. Cel de-al treilea este O melodie necântată, volum pe care încă nu îl am, dar cine știe ce idei îmi mai vin zilele următoare?
Frumusețe fără seamăn – lupta pentru propriile visuri
Frumusețe fără seamăn este un volum încântător, cu o poveste caldă și emoționantă. Dacă mă întrebați pe mine, ar fi putut fi scurtat un pic. Știm cu toții că unele romane, în ciuda previzibilității lor, au rolul acesta de cocon în care te poți cuibări pentru a uita de griul realității de zi cu zi. Dar, dacă petreci prea mult timp acolo, simți că amorțești, că te-ai moleșit complet și că ai nevoie de o rută de evadare.
Cam așa am pățit și eu acest roman. Mi-a plăcut povestea, m-au încântat personajele, sunt total îndrăgostită de felul cald, mămos, protector al Tamerei Alexander. Dar aș fi preferat ca povestea să fie un pic mai scurtă, un pic mai comprimată acțiunea. În rest, emoție, căldură și stare de bine.
Dragostea – curcubeu peste inimi
Îmi plac protagonistele puternice. Cui nu-i plac femeile hotărâte, demne și curajoase? Și Tamera Alexander mi-a făcut cunoștință cu Eleanor, nepoata Adeliciei Acklen, proprietara conacului Belmont.
Spre deosebire de mătușa sa, Eleanor trebuie să lupte pentru supraviețuire în fiecare zi și trebuie să facă față și bolii tatălui său. Eleanor nu era o fire slabă, dimpotrivă, se dovedise puternică în fața morții atunci când se oferise să lucreze ca voluntară pe front. Dar resursele sale de putere se dărâmau în fața demenței tatălui său și în fața neputinței pe care boala acestuia i-o ridica.
Își pierduse fratele pe front și asta fusese lovitura decisivă pentru boala bătrânului său tată. Singură și neputincioasă, Eleanor apelează la căminul pentru boli mintale și își internează acolo tatăl. Era ultimul lucru pe care îl dorea pentru acesta, dar era conștientă că el avea nevoie de îngrijire specială, de tratament și de condiții sigure de trai. Iar ea se refugiază în casa mătușii sale bogate. Din păcate, cu etichetele stricte ale vremii, tânăra trebuie să păstreze secretă internarea tatălui său. Cine ar mai fi vrut-o de soție cu un așa bagaj genetic?
Cursa către fericire
Eleanor speră să găsească sprijin în casa Adeliciei, dar ideile sale de viitor nu fac decât să scandalizeze întreaga familie Acklen. Era de neconceput ca Eleanor să își urmeze visul, să gătească în bucătăria propriului restaurant și să se ocupe singură de acesta. Nu, așa ceva nu era posibil!
În viziunea Adeliciei, Eleanor trebuia să se concentreze pe găsirea unui soț și va avea ea grijă să îi facă cunoștință exact cu persoanele potrivite. Dar tânăra noastră făcuse deja primul pas în direcția visului său. Îndrăznise să închirieze un spațiu, dăduse și un avans pe care dorea să îl recupereze. Până atunci, cine i-ar fi putut interzice să viseze și să ajute? Exista atâta suferință în jurul ei… Văduve de război, mame care creșteau singure copii slabi și murdari. Oare nu era nimic de făcut pentru ei?
De aici pornește o altă idee. Și mai puternică decât fusese cea a propriului restaurant. Elenaor dorea să deschidă un adăpost pentru semenii săi aflați la nevoie, un loc în care aceștia să se bucure de o masă caldă și de o vorbă bună. Dar cum să le înfrunte pe femeile din înalta societate? Cum să rupă tiparele și etichetele impuse de numele său puternic?
Pasiune și alegeri
Arhiducele austriac Marcus Gottfried fugise în Nashville în căutarea unui destin pe care să și-l scrie singur. Nu voia să preia îndatoririle dictate de rangul său, nu voia să fie un alt nefericit prins într-o căsătorie aranjată. Uneori, în acele vremuri, familia în care se năsteau unii oameni putea fi ca o închisoare de aur. Nu li se dădea voie acestor moștenitori să fie altfel decât societatea le-o cerea. Nu puteau sparge tipare și rescrie istorii. Dar, din fericire, au existat și oameni care s-au împotrivit cu toate puterile lor acestor vieți, care au luptat pentru propria fericire și pentru propria cale.
Marcus avea două mari pasiuni: natura și arhitectura. Iubea să dea altă față orașelor, să ofere construcții frumoase și solide, care să traverseze generații întregi. Din păcate, nu îi era ușor să îi convingă pe edilii marilor așezări. Corupția exista și atunci și ușile se închideau la fel de brusc și de greu în fața persoanelor incomode.
Pentru Adelicia Acklen, Marcus se lupta să obțină culoarea perfectă pentru un trandafir. Ani de studiu, zeci de încrucișări între specii și altoaie. Oare se apropia măcar de așteptările marii doamne? Și peste toate aceste greutăți se mai ivește una: Eleanor, nimeni alta decât nepoata Adeliciei.
Frumusețe fără seamăn – dragoste sau datorie?
Frumusețe fără seamăn este locul perfect pentru lupta dintre dragoste și onoare, dorință și datorie. Poveștile de viață ale celor doi au fost emoționante, pline de momente de cotitură, de dăruire și pasiune.
I-am îndrăgit pe amândoi și am sperat că lucrurile se vor așeza pe un făgaș normal. Mi-a plăcut mult și acest volum, m-am lăsat purtată de fiecare decizie și mi-am lăsat sufletul învăluit de căldură și speranță.
Frumusețe fără seamăn – Tamera Alexander – poate fi cumpărat de pe Libris.
Eu recomand autoarea. Și seria!
An aparitie: 2019
Autor: Tamera Alexander
Categoria: Literatura Universala
Editie: Necartonata
Editura: CASA CARTII
Nr. pagini: 568
Titlu Original: A Beauty So Rare
Traducator: Mihaela Tocut-Addy
