Frumos și cu inima de gheață – Lisa Kleypas

S-ar putea să fac mai des curățenie în bibliotecă. Poate vă întrebați de ce. Pentru că descopăr cărți pe care nici nu știam că le am în bibliotecă. După ce m-am apucat temeinic de șters praful, pisica mea cea jucăușă s-a gândit să mă ajute. A dărâmat un teanc de cărți în care am descoperit vreo trei despre care nu îmi aduceam aminte nimic. Am decis să aleg una dintre ele pentru că oricum nu știam ce să încep și starea mea era una propice pentru o carte romantică.

Cărțile Lisei Kleypas le-am tot văzut. Eu am numai una, din păcate, și am zis că ar fi numai bine să facem ”cunoștință”. Îmi pare bine că mi-am ascultat instinctul. 🙂

Pentru cele ce nu au citit încă vreo carte de-a ei am un mesaj: va rog să îi dați o șansă. Eu am descoperit cu plăcere un stil alert, savuros, condimentat cu personaje spumoase și replici pline de umor. Personajele ei feminine mi-au intrat la suflet pentru că nu sunt tinerele domnișoare nevricoase specifice epocii respective, nu se supun normelor de conduită și așa picate din Lună cum par ele, sunt extrem de ușor de iubit. Nu știam la care să fiu atentă, am râs de una singură pe aici și am rămas surprinsă de întorsăturile de situație.

Devon Ravenel era un libertin notoriu. Gusta viața, iubea toate femeile și nu se atașa de niciuna. Acțiunile sale aveau rădăcini în copilăria lui zbuciumată. După moartea vărului său Theo, contele Trenear, Devon moștenește proprietatea Eversby Priory și titlul nobiliar. Bineînțeles că există și reversul medaliei: proprietatea era într-o stare de degradare accentuată și odată cu ea primea în grijă și patru femei, cele trei surori ale lui Theo și pe văduva sa, Kathleen. Kathleen fusese Lady Trenear numai pentru trei zile, atât trecuse de la nunta ei cu Theo până la nefericitul accident care îi curmase viața acestuia.

Helen era cea mai mare dintre surori, nu avusese parte de debut în societate și își închisese anii tinereții în sera cu orhidee a familiei sale.

Pandora și Cassandra erau gemene și la fel de nechibzuite. Deoarece nimeni nu se ocupase de scoaterea lor în societate, fetele se comportau ca doi copii mai mari. Nu cunoșteau normele de conduită, erau mereu cu zâmbetul pe buze, ba chiar aduseseră un porc în casă pe post de animal de companie.

Kathleen și Devon sunt pietrele tari ce stârnesc cele mai puternice scântei. Ea nu știa ce o să se facă după ce va pleca din casa care îi fusese cămin și nu pricepea cum se descurca alături de cele trei femei. Devon venise de la Londra cu gânduri clare. Urma să vândă moștenirea și să se bucure de titlul de conte și de aurul din buzunare. Nu știa că la Eversby va găsi familiile arendașilor care locuiau de generații întregi pe pământurile lui Theo și nici că întâlnirea cu tânăra văduvă îi va lăsa un gol în inimă.

Devon Ravenel va cădea victima propriilor planuri și va fi la un pas să își piardă capul pentru totdeauna. Putea el să o iubească pe văduva vărului său și să o determine pe aceasta să renunțe la normele impuse de societate?

A fost o călătorie incredibil de amuzantă, mi-a dat o stare de bine și mi-a lăsat un mare semn de întrebare! Singurul meu regret este faptul că nu am volumul doi al acestei serii. Nu știu de ce nu am citit până acum cărțile Lisei, dar mi-a plăcut tare mult stilul ei. Poate că aceste povești au ceva clișeic, poate genul acesta nu poate oferi granițe fără margini, dar contează cum sunt scrise, contează modul în care autoarea creionează destinele acestor personaje și sufletul pe care îl lasă printre rânduri. Pentru mine, o astfel de carte este biletul către relaxare!