Frontul de acasă. De câte ori nu ne-am transformat casele și inimile în front? Câte războaie am lăsat să izbucnească în noi și între noi și cei din jurul nostru? Dintre toate autoarele dragi mie, Kristin Hannah are puterea de a scrie despre astfel de subiecte. Are combinația perfectă: poveste, stil, emoție, personaje.
Deși este prezentă tema războiului (războiul din zilele noatre, din țările unde sângele nevinovat scaldă pământul), autoarea pune preț mai mare pe relațiile dintre personaje și sentimentele lor. Cartea a venit exact în momentul în care aveam mai multă nevoie de ea. Și eu îmi transform zilele în mici zone de război. Aprind focuri, arunc în aer bombe și plasez mine. Mă îndepărtez și îndepărtez oameni de mine. Dar numai pentru a mă proteja. Dacă aș fi în locul lui Jolene, protagonista acestui roman, și aș merge la război, strategia mea ar fi doar de apărare, niciodată una de atac. Am căutat să o înțeleg și de multe, multe ori m-am identificat cu ea.
Frontul de acasă – lupta dintre inimi
Kristin Hannah m-a cucerit de-a lungul timpului cu povești
le sale pline de emoție, cu personajele sale pe care ajung să le îndrăgesc ca pe niște prieteni reali. Deși am alte preferate de la ea, Frontul de acasă a reușit să îmi ajungă la suflet. Nu neapărat pentru povestea sa, cât pentru starea pe care mi-a oferit-o, pentru momentele în care am crezut că autoarea a scris despre mine.
Și eu renunț, și eu mă ascund în spatele cuvintelor în care nu cred, și eu renunț la luptele pe care am obosit să le duc. Și eu mă las măcinată de gânduri, și eu ridic steagul alb, îmi port rănile și rănesc la rândul meu. Răni de război. Fiecare cu povestea ei, cu amintirile și cu oamenii ei.
Război, un copil care nu poate înțelege problemele adulților, o fată în pragul pubertății, datoria față de țară, rutina, munca. Găsim din toate câte puțin și, rând după rând, ne afundăm din ce în ce mai tare în poveste. Au existat momente tensionate și momente care pot sfâșia inimi, mai ales pe cele ale oamenilor care au trecut prin situații similare. Frontul de acasă este o poveste despre dragoste, iertare, suferință, speranță și eroism. Pe scurt, este o poveste cât o lecție de viață.
Ce ne facem când inimile noastre nu mai bat în același ritm?
Jolene este o mamă dedicată, dar este și pilot de elicopter militar. Are o datorie uriașă față de familia sa, dar una de onoare față de țară. Cândva, armata îi salvase viața. Acum, familia i-o completa. Fetele și Michael, elicopterul și prietenia cu Tami, acestea erau cele mai importante posesii ale sale. Cum să se rupă în două fără să rănească pe nimeni? Cum să își explice îndatoririle când fiecare dintre ei credea că singura datorie a lui Jo era față de ei? Cum să plece pe front știind că riscă să pornească un război în propria familie? Fetele aveau nevoie de ea, relația ei cu Michael nu mergea în direcția bună. Pleca, trebuia să o facă, dar cele două fronturi principale din inima ei se amestecau constant. Și ea nu putea înarma sentimentele de pe niciunul. Orice decizie ar fi luat, cineva pierdea.
E dureros să o vezi disimulând. Încercând să lase totul în ordine. Încercând să ridice ziduri de protecție în jurul celor dragi ei. Să pleci să îți aperi țara și să nu știi dacă te mai întorci acasă. Nici nu pot descrie curajul și dedicarea unui astfel de om. Și Kristin Hannah a știut să evidențieze fiecare foc din inima lui Jolene. Fiecare mutare în atac sau fiecare strategie de apărare. Le-a descris, le-a izolat și ni le-a lăssat nouă, să le urmărim parcursul, să ne identificăm cu ele și să tragem propriile concluzii, să luăm propriile decizii. Ce aș fi făcut eu? Asta a fost întrebarea care mi-a măcinat mintea pe tot parcursul lecturii. Jolene mi-a ajuns în suflet, de multă vreme nu m-am identificat atât de mult cu un personaj.
Lupta din sânul familiei – singura luptă în care nu mereu există învingători și învinși
Michael nu a fost preferatul meu, nu cred că v-am menționat asta. Dar și-a primit lecția pe care o merita. Nu toți primim de la viață timpul necesar pentru a medita, pentru a ne regândi planul de atac. El l-a primit și m-am bucurat că a știut să identifice corect fiecare sentiment.M-am temut la un moment dat, și nu pot să vă spun de ce, mai ales celor care încă nu au citit cartea.
Frontul de acasă nu este cea mai bună carte a autoarei. Nu pentru mine. Dar este combinația perfectă dintre scenele domestice, muncă și rutină. Cauze, efecte, decizii, acțiuni. Kristin Hannah le identifică pe toate și reușește să scrie o poveste dulce, care prinde la public și care înmoaie inimi. Poate nu toată lumea pleacă la război, dar fiecare dintre noi este soldat pe propriul front. Câștigăm, pierdem, ne aliem sau ridicăm ziduri. Toate pentru propria fericire. Cine ne poate condamna? Nimeni. Fiecare dintre noi are de dus propriile războaie.
Dacă vă place autoarea, eu vă recomand această poveste, mai ales dacă aveți nevoie de o carte care pare inspirată din realitate.
Frontul de acasă a apărut la Editura Litera, colecția bluemoon, și poate fi comandată de aici.
Mi-a plăcut foarte mult această carte!❤️ Este una dintre puținele cărți pe care le-am citit care să aibă ca temă un alt război decât cel de-al Doilea Război Mondial.
Suna foarte bine din recenzia ta. Trebuie sa mi-o cumpar si eu.
M-ai facut curioasa: care cartea ta preferata a lui Kristin Hannah?
Pare a fi genul de carte care mie-mi place la nebunie 🙂 adica ceva care, chiar daca este fictiune, se poate intampla in realitate 🙂 Multumesc pentru recomandare 🙂 Seara minunata sa ai!