Fragment în avanpremieră – Secretele familiei Cabrelli
Leda Bazaar ne-a pregătit multe titluri interesante în ultima vreme și eu sunt din ce în ce mai impresionată și fericită de titlurile care își găsesc loc în portofoliul lor. Așa cum ați văzut deja, încerc să vă țin la curent imediat ce le descopăr și număr alături de voi zilele până când comenzile încep să ajungă acasă, acolo unde este cald și bine.
Pentru că prietenii de la Leda Bazaar prețuiesc mult comunitatea Anca și cărțile, au pus la cale o surpriză: un fragment în avanpremieră și un concurs (imediat îl postez pe pagina de Facebook) cu TREI EXEMPLARE pentru trei norocoși.
„Domenica nu îl văzuse niciodată pe Pretucci furios. Greșise în trecut, cu siguranță, dar de obicei acesta avea răbdare până găsea o soluție. Jaluzelele de la birou erau trase atât de jos peste pervaz, încât nu intra deloc soarele. Veioza de deasupra mesei pentru consultații forma pe marmură un cerc de lumină care semăna cu luna. Domenica stătea în picioare de o parte a mesei. Pretucci se plimba de cealaltă. Pentru prima oară, doctorul și‑a ridicat vocea la ea:
— Nu poți oferi sfaturi medicale care contrazic Biserica!
— Nu am vorbit împotriva Bisericii, ci am încercat să o ajut pe signora Mironi. Nu mai poate să aibă și alți copii; are sângele slăbit.
— Asta nu te privește pe tine.
— A venit la mine pentru ajutor. Bisericii nu pare să îi pese de cei trei copii deja născuți. Cine va avea grijă de ei atunci când mama lor va muri la naștere? Până acum nu l‑am văzut pe don Giuseppe împingând un cărucior.
— Signorina!
— Acesta este adevărul. De ce soțul care i‑a fost sortit Monicăi este cel care decide în privința copiilor? Nu‑i e îndeajuns că este cel care are banii, proprietatea, dreptul asupra copiilor și tot ceea ce ține de moștenire? De ce are și dreptul de a hotărî în privința sănătății ei?
— Le‑am spus foarte clar că nu ar trebui să mai aibă alt copil. Lui Mironi, preotului și primarului.
— Il sindaco? Ce treabă are el?
— El este legea.
— Bassini este un bufon.
— Nu contează! Cu mâinile lui mici, ține frâiele legii în acest orășel.
— Trei bărbați împotriva unei femei? Sângele ei slab este o problemă medicală, nu‑i așa?
Pretucci era încă necăjit.
— Da, este!
— Atunci, spune‑le! Explică‑le situația! Explică‑le‑o nătângilor ălora! Dă‑le pliantele!
— Pliantele acelea nu sunt pentru femei. Sunt pentru marinarii care acostează aici. Nu vrem să împrăștie boli pe aceste țărmuri.
— Dar aceleași pliante le pot ajuta pe femei să aibă mai multă grijă de ele însele.
— L‑ai umilit pe Guido Mironi într‑o adunare publică.
— Carnevale nu este o adunare, este un loc pentru amuzament. Mironi era beat.
— Nu contează! El este capul familiei!
— Nu ar trebui să fie.
— Dar este! Nevasta lui este problema lui.
— Ei i‑a fost frică să îi spună despre metodele contraceptive. Mi‑am dat seama de asta.
— Soluția pentru problemele lor de familie nu era să o înveți pe femeie metode contraceptive. Asta nu intră în îndatoririle tale de asistentă!
— Cum așa? Dacă am învățat ceva în școală, nu ar trebui să aplic?
— Poți aplica, dar trebuie să înțelegi impactul pe care îl au lucrurile pe care i le spui unui pacient.
— Nu ar trebui să spun adevărul?
— Ar trebui să lași asta în seama mea.
— Dar dumneata îmi lași mie femeile. I-am recomandat, cu aprobarea dumitale, o tinctură de cohoș‑negru doamnei Luccizi, care trece prin perioada de schimbare a vieții. Cu ce îi va face rău un pliant unei mamei cu trei copii?
— În cazul de față – și trebuie să mă asculți –, onestitatea ta a devenit o problemă. Signore Mironi a mers la preot, iar preotul a venit la mine. Cere să ți se revoce licența.
— Nu are niciun drept!
— Preotul îl sprijină pe Mironi. La fel și legea. Trebuie să avem mare grijă în domeniul reproducerii.
Domenica a simțit furia crescând înlăuntrul ei.
— Trebuie să am grijă pentru că sunt femeie! a răbufnit Domenica și s‑a așezat pe taburetul de lângă masa pentru consultații, încercând să gândească.
Pretucci s‑a sprijinit de masă.
— Mă tem că vorbesc serios.
— Voi merge eu însămi la preot și îi voi explica.
— Nu o face! Este furios. Te pot proteja dacă pleci din Viareggio. Voi putea spune că te‑am trimis departe ca să te învăț o lecție. Știu un spital în Marsilia.
— În Franța? Mama are nevoie de mine aici.
— Trebuie să gândești practic, signorina. Nu vrei să‑l lași pe preot să decidă unde vei fi trimisă. Vei sfârși într‑un colț uitat de lume. Dacă pleci, cu timpul vor uita de întâmplare. Ascultă‑ți superiorul! Ascultă‑ți prietenul!
Pretucci și‑a scos batista din buzunar și și‑a șters ochelarii. Dottore își ștergea mereu ochelarii atunci când trebuia să gândească.
— Dacă pleci la Marsilia pentru câteva luni, cu timpul, sunt sigur că apele se vor liniști și te vei putea întoarce la casa ta și la această poziție.
Pe Domenica o usturau ochii din cauza lacrimilor. Și le‑a șters repede.
— Guido Mironi a fost un copil rău și a ajuns o brută rea. Nu îmi pare rău că l‑am pus la punct.
Pretucci a încercat să nu zâmbească. Cum bârfa își croia rapid drumul într‑un oraș mic, auzise, la câteva ore de la întâmplare, despre confruntarea dintre Domenica Cabrelli și Guido Mironi de la Carnevale. Detaliile îi ajunseseră la ureche de mai multe ori, de fiecare dată mai împodobite, însă mereu spuse cu un ton de respect forțat pentru determinarea cu care asistenta lui îi ținuse piept agresorului.
— Ai spus ce‑ai avut de spus.
— S‑ar putea să nu fi fost cea mai bună idee, dar nu am avut de ales. Oamenii din sat trebuie să înțeleagă că pot veni la cabinet atunci când au nevoie de ajutor.
— Un singur lucru trebuie să știii! Poate că ai dreptate și poate că atitudinea ta este merituoasă. Dar asta e tot. Nu vei câștiga niciodată bătălia în Viareggio, chiar dacă tot orașul este de partea ta. Preotul are întotdeauna ultimul cuvânt.”
Așa-i că sunteți și mai curioși?
Cartea este disponibilă pentru comandă aici.
